Educația de care nu avem nevoie. Oameni cu capul în nori.

Din moment ce decolai mai târziu și ma prinse lumina,  nu mai poci sa dorm.

Sau o fi de la dublu espresso macchiato. Oricum, destul cat sa vaz ca spre Paris avionul zboară pe alt ” drum”.

După vârfurile munților …  Îmi dau seama ca suntem trecuți de jumatea Ardealului,  în sus – și zburam către nordul Banatului.

Da bah,  pot,  cu o oaresce aproximație sa-mi dau seama  unde sunt  bazandu-ma pe înălțimea de zbor a avionului,  lățimea aproximativa a grupului muntos pe care trebuie sa îl și recunosc,  desigur,  ( geografie de clasa a 8a,  de acu’ 17 ani) și înclinație / unghi, pe care, da,  o masor cu aplicația de pe telefon ca n-o sa ma car cu poloboc și raportor în avion.

Si-acu’ toți ăștia cărora vi se pare ca ati învățat prea multe lucruri care nu va trebuie veți fi urlând ca la ce-mi folosește sa știu, ca GPS și plm.

Ba, sper ca la nimic decât sa va spui acu’ că sunteți mai prosti ca mine.

Un avion cade mai rar de unu la un milion de zboruri deci și dacă se întâmplă și nu muriți la prăbușire sunteți toți impacati cu ideea ca trebuie sa suportați probabilitatea statistica sa fiți găsiți (sau nu) conform procedurilor și posibilităților tehnice curente, fără ca voi sa va remarcați cu ceva. Unde se duc ăilalți puteți merge și voi. La găleată, ce dracu’,  ca la o adică, la momentul critic se descurca fiecare cum poate,  mai da un cot, mai un brânci si-si face loc,  după legea selecției naturale.

Și dacă avionul o ia în alta direcție la ce-ți trebuie sa știi. Nu e ca și când ai putea,  sau ai avea chef sa faci ceva.

Dacă din tot ce spun vedeți doar avioane și zboruri,  doar ca eu stau acum într-unul și asa îmi transpun ideile, poate ca e bine sa va opriți aici.

Dacă barca ușoară în care va puneți copiii,  alături numai de cunoștințele care “le folosesc la ceva” n-ajunge în portul în care credeți voi acum ca ajunge,  sau poate niciunde, sa nu fiți triști, ca asta  e fix ce va doriți. Nu societatea e de vina,  ca voi sunteți societatea. Eu sunt împăcat cu gândul ca trăiesc printre prosti și ma adaptez.

Știu-știu, nu puteți schimba nimic, sunteți blocați intr-un avion controlat de alții și tot ce puteți face e sa va urcați sa va uitați pe geam și sa va plângeți.

Care ar fi fost șansa ca un copil de la tara, educat în post-comunismul imediat, cu părinți din clasa muncitoare, cu bunici cam fara scoala si in parte prosti,  fără o cultura a educației în familie, de moștenire mai degrabă săracă, sa ajungă sa lucreze intr-un domeniu care atunci practic nu exista, în România anilor lui de educatie.  Pe piața muncii vorbesc nu in cercetare si educatie.

Chiar și mai mica dacă tot ce as fi făcut ar fi fost sa învăț lucruri care sa ” îmi folosească” la ceva,  în percepția vremurilor acelea.  Și nu enunț ca-s vreun mare branza, c-au reușit profesional alții din satul ala mai mult ca mine și cu și mai puține resurse.

Am avut un învățător prost și bătrân care nu avea cum sa înțeleagă realitatea vremuriolor acelea, ca el era depășit demult. Sper sa fi murit, ca nu mi-ar plăcea sa citească și sa fie dezamăgit.  Sigur, lumea în sat spunea ca e bun și pe buna dreptate, pentru ca nu era altul mai bun.

Își impunea stilul cu bata,  dar e ok, au fost și alții asa, despre care nu am sa scriu acum. În ramoleala lui era totuși un lucru bun pe care l-am deprins întrucâtva. Îl afectase comunismul intr-atat încât cred ca era oarecum ateu, sau oricum ii ura pe popi și ne indemna mereu sa cautam răspunsurile în alta parte.

Mare, mare lucru,  în vremea aia la tara. Atât de mare, comparabil pana și cu pedagogii de-acum,  mai încuiați în  religie decât cei de-atunci, încât pot sa-i trec cu vederea multe alte imbecilitati, la fel cum și el îmi trecea mie.

Era printre altele o disensiune continua legata de ce vreau sa devin când voi fi mare,  în speță,  ce voi studia.

Îmi este oarecum imposibil sa pricep de ce vor oamenii hiperspecializarea copiilor lor,  încă din pizda ma-sii. E ca si cum :”Femeie , pregateste-te ca acum fut un medic. Timp de noua luni ii  explicam anatomie, cand iese , va fi toba”.  La fel cum insista pe ignorarea oricăror alte aspecte care “încurcă” sau întârzie,  în viziunea lor, dezvoltarea copiilor lor. Ca și cum totul ar fi zgomot de fond. Se numește educație și cultura domnilor.

De ce vor oamenii sa crească niște roboti, care învață doar lucruri folositoare la un momentdat/ imediat . Domnilor, va atrag atenția ca roboții nu mai sunt atât de scumpi, iar la activități hiperspecializate le dau clasa oamenilor, oricât de antrenați ar fi oamenii.

Mi-e totuna ca nu pricepeți,  faza hazlie e ca mai toți va gândiți la bani, viata buna,  recunoaștere profesionala și credeți ca copiii voștri vor obține asta concurând cu roboți.   Mult noroc, ca veți avea nevoie.

Ma și doare mintea când încerc sa îmi imaginez cum voi credeți ca știți ca copilul vostru știe ce vrea sa facă în școală generala, sau ca vor mai vrea asta în 5-10 ani sau ca acel ceva  va mai valora ceva în momentul în care ei vor ajunge sa profeseze.

Sa va dau un exemplu:
Pe vremea mea din școală generala știe toată lumea ca era la moda sa vrei sa fii contabil, avocat, medic.

Cei care v-ati chinuit sa fiți admiși în astfel de scoli și sa profesati mai departe trebuie ca știți cat de greu a fost,  cu cat cacat a trebuit sa va indopati nedrept în timpul scolii și cat de greu v-o fi fost sa profesati,  la început. Unii, nici n-ati reușit, poate înspre norocul vostru.
Și dac-o luam la bani mărunți  știm cu toții ca dacă ați fi fost medici care sa fi absolvit prin 2000, sau veți fi dus o viata precara vreme de multi ani drept recunoștință pentru anii de imbuibare cu studiu, sau veți fi luat șpagă. Iar acum, dacă nu lucrați în privat și nu ați plecat de aici, deja stați ca pe ace ca nu știți dacă sa va mai riscați curu pentru o șpagă de multe ori derizorie.

Dacă ați absolvit scoli de avocați poate vreți sa ne spuneți ce pile sau ce daruri a trebuit sa folosiți pentru a găsi un loc unde sa va faceți ucenicia, mai mult gratis.

Iar dacă ați absolvit contabilitate sau ceva ASE, probabil ca nu mai lucrați de mult chestia aia, iar dacă ați lucrat la început va e rușine sa spuneți ce posturi de vânzător și  pe ce bani.

De ce domnilor? Pentru ca ati fost prosti? Unii,  da, dar explicația rezonabila e alta. Erați prea multi care voiați sa faceți o chestie care nu mai avea absorbție.

Altfel : Io n-am dat una d-un leu vr’unuia sa m-angajeze. Pentru ca e aberant sa platesti tu pe cineva sa te puna la munca. Si pentru ca n-a fost nevoie. Si nici n-am lucrat vreodata “voluntar” sau intern ( adica moca) , ca sa castig experienta in CV. Si nu , nu pentru ca am fost gata priceput la orice. Am avut doar un simt de orientare mai bun. Cum pula mea credeti ca mi-a “crescut” simtul ala . Ca nu m-am trezit cu niciun organ in plus.

Revenind, chiar dacă pe parcurs v-o fi trecut prin cap ca nu mergeți în direcția buna si-ati fi voit sa va reorientati, erați deja intr-un avion pe care nu-l controlați,  asa ca mergeți unde merge avionul, ca voi v-ati pregătit pentru un lucru,  iar societatea e datoare sa va facă loc. Din păcate nu merge asa!

În școala generală nu aveam probleme sa înțeleg istoria,  spre exemplu. Aveam o problema sa memorez ani exacți, cifre – am si-acum , mai ales ca-s un pic dislexic,  dar istoria asta se cerea printre altele la drept și as fi putut sa fiu admis,  ba chiar cred ca as fi fost un avocat bun,  sau un judecător strâmb.  Doar ca m-am prins ca vine cu multa toceala la pachet și cu multe compromisuri la care am zis pas.

Pentru ca da,  domnilor, asa va învata la școală pe vremea mea. În viata sa îți urmezi scopul și sa nu faci compromisuri, sa nu te abați, Oricât Ar Fi De Greu.
Pula mea, dacă ați fi învățat vreunul fizica ați fi auzit de principiul de minima rezistenta care acționează în natura și ati fi reușit sa interpretați corect faptul ca dacă tocesti zeci de mii de pagini de hiperspecializare timp de toată copilaria,  care se poate întâmpla sa nici nu-ti placa ( dar ce sa faci când ești victima alegerilor din scutec )  se poate chema în diferite circumstanțe un Compromis Colosal.
Pe care l-ați fi putut evita dacă ați mai fi învățat și alte chestii “inutile” în planul dezvoltării voastre.

Ca asa as putea sa spun ca am mers la olimpiade de chimie și încă îmi amintesc biologia din liceul de informatica și ca as fi putut fi la fel de bine medic, dar piața voia altceva și era mai ușor asa.

La fizica am fost chiar praf, dar pot face pariu ca cu tot praful din liceu și din facultate ( mi-am luat restantele prin anul cinci și mai târziu)  știu mai multa teorie și pot demonstra mai multe legi decât majoritatea dintre voi, inclusiv din cuantica. Și dacă ar fi fost oportun și facil as fi putut sa ma ocup cu asta la o adică.

Am lăsat informatica la urma,  pentru ca asta a venit “natural”,  în clasa a noua când am fost admis la profilul cu pricina, ignorând ca nu văzusem un calculator și ca aveam o vaga idee despre ce înseamnă. Și nu am sa spun multe despre cat de bun sau nu sunt în treaba asta. Cine ma cunoaște poate măcar sa recunoască ca nu sunt incompetent ca alții pe care ii vor fi întâlnit în meseria asta și câștigă  și ei bani buni.

Da’ sigur,  eu sunt un special, desi mai degrabă as spune ca lucrurile astea se petrec natural,  la fel cum și apetitul pentru schimbare și a învața ceva nou vine atunci când ii induci copilului o cultura pro studiu, pro înțelegerea lumii,  pentru a fi deschis la oportunități,  lăsând hiperspecializarea pentru mai târziu.
Ca atunci când îl bagi în pizda ma-sii pe învățătorul prost care îți spune cu limba lui de lemn tocit ca dacă vrei sa înveți sa le faci pe toate vei sfârși prin a nu face nimic bine.

Bine , noi traim intr-o tara in care  botezam copilul la 3 luni , ca noi stim ca el vrea sa fie  un bun crestin , sau ce ne pasa.
Ca e plin peste tot de specialiști care fac totul super bine și știu doar un lucru. Asa de plin ca ma împiedic de ei si-ii înjur ca la ușa  cortului când nu se pricep nici la lucrul ala unic la care sunt ei buni, dar au pretenția ca ma pot duce cu papagalul, pentru ca eu nu sunt în domeniu.

Și aici am vrut sa va duc cu “ la ce îmi folosesc lucrurile care nu îmi folosesc la nimic“.  Pai la asta. Sa nu ma ducă alții de nas cu inepții și aberații și sa pot sa miros prostii ca e plin de ei.

Cum ar fi, sa nu pun botul la toate fazele cu merele cerate care-s nașpa și ucigașe. Tot ce îți trebuie e un pic de biologie și chimie.

Aveți sa ajungeți sa mâncați cacat și sa credeți ca e bun,  pentru ca nu știți suficiente lucruri nefolositoare cat sa va dati seama în ce hal sunteți manipulați. Și ca orice prost fără pic de educație o poate face.Si-am sa rad de voi pe strada, dar mai ales pe Facebook și pe unde ne mai vedem,  când susțineți aberații bazate pe “abundenta” lucrurilor folositoare pe carevle știți și extrapolarea in excess pe care o aplicati  în construirea unei intuitii reflexive, simple.

Normal ca 90% din populație  găsesc fizica cuantica contraintuitiva și cred ca e o aberație.

Absolut normal ca toți care au citit articole pe net sau cărțile lui Hawking ( care e, fără îndoială remarcabil) iau drept exact ceea ce s-a popularizat pentru ca a explicat simplist,  în intuiția comuna, deși nu mai reprezinta de ceva vreme direcția exacta,  ci s-au descoperit divergente.

Dar vouă nu va trebuie toate informațiile astea.

În copilărie trebuie sa înveți cum sa înveți si cat mai multe lucruri.
Iar fraza asta nu îmi aparține. Nu știu la cine am auzit-o.

Se tot sifoneaza ideea ca la ce-ti trebuie sa tii minte ani exacti din istorie , cifre  exacte din geografie , inaltimi de piscuri  , distante , etc, acum cand  toate manualele incap pe un stick. Sa le tii minte exact, la nimic. Ele trebuie sa fie incluse , pentru ca exprima aspecte de studii cantitative , iti permit comparatii , ordonari, etc. E absolut  neimportant ca varful Moldoveanu are 2544, 2548 de metri sau , cat o mai fi crescut/ tocit, dar e util sa ai o  marime  scrisa, ca sa retii ca e mai mic decat Alpii Francezi , cam la jumate gen , sau… Ca materiile sunt depasite si ca se predau in spiritul unui real cacat, ok, dar e o alta problema. N-am nevoie de cunostinte nu reprezinta o rezolvare.

Daca ai pe masa o ciorba stricata , o salata stricata , o friptura stricata si un borcan cu  proteine  poi concluziona ca  doar proteinele-s bune. Mananci numai din alea si-ai rezolvat problema. Oare?

Cu ura,

Nesemnatul