Doua vinuri d-ale lui Dinescu: Fifi

Din ălea care m-au afectat, cum ar veni.

De fapt le-am baut cu ceva vreme în urmă, când era situația de urgență în România și n-aveam ce dracu să fac prin curte toată ziua, că eram pe carantină.

Am luat întâi unu roșu. Ăsta.

Nu că nu am băut vin mai bun , dar băi ăsta e ceva frumos, subțire ( deși e prezentat ca sec ) , cum ar veni de vară , de seară, deși nu e slab: paișpe jumate. E soft așa. Nu știu din ce soiuri e făcut, să sperăm că din struguri.

Bagi o sticla de om, la o necesitate, și nu simți. Nici dimineața nu te resimți, căpățâna bootează fără erori.

Eticheta zice “un vin bun de băut la Paște, de care să-ți aduci aminte și la Crăciun”. Cam așa da. Le are Dinescu cu astea.

Nu e poșircă ieftină, deși scrie pe el 2 ăla nu e prețul. Vreo 20 și ceva de lei, cred.

Pe urmă am mai cumpărat o sticlă din același magazin sătesc, din alt sat, că la mine n-aveau d-ăsta, și n-am luat sama când am pus mâna pe sticlă, am crezut că iau tot d-ăla dar nu, era un roze. Când am ajuns la casă am văzut, dar era atuncea când lumea era nebună cu covidenia, nu ca acuma când îi doare pe toți în pulă și stau bot în bot. Atunci era cu ”n-atinge chestii pe care nu le cumperi că ne infectezi pe toți și pula mea” – pe sistemul ”ai pus mâna pe ea, e-a ta!”.

De intrat a intrat și ăsta, nu cu noduri, dar parcă mai bun ăla roșu – d-ăla aș mai cumpăra , d-ăsta mă mulțumesc cu experiența anterioară și să exprim faptul că domnu’ poet nu face deloc vinuri rele. O fi și pen’ că asta avea 5 ani și la 12.5 rose nu-s sigur că are suficient potențial de învechire ( e ok, nu era oțet, dar nu simți în vreun fel avantajul faptului că bei un vin mai vechi )

Mai cumpăr de la dumnealui, de doi ani tot vreau să să ajung pe la Galicea Mare la cramă, dar nu o să se mai întâmple și nici nu știu ce-o să fie și cu vină, că pe Dinescu l-au dat afară de acolo, moșia unde avea crama ( închiriată) a fost revendicată și câștigată de moștenitorii unui boier care a avut-o anterior comunismului. Ba o să merg.

Acuma, știi cum e, normal e ca bunurile să revină proprietarilor de drept, dar mie îmi pasă mai mult de vinuri treburi boeme și chestii cu cultură decât de moștenitorii nu știu cărui boier, așa că – pula mea, păcat.