Ativaccinism 2020: A nu se confunda prostia cu lipsa de încredere

Citesc to’ felu’ de articole scrise de  oameni care se laudă ( nefondat) că știu ei mai mai bine și au încredere în știință, cu păreri despre cum vaccinul ăsta e bun și trebuie toată lumea să aibă încredere, că dacă a primit o aprobare de la diferit institute și guverne, atunci “ăla e!”. Să ne închinăm științei, zic.

Ia uite-l pă ăsta care se laudă că el e profesor universitar, deci – mă-nțelegi #valoare . Link.

Nu știința este respinsă, deși apriori este un act comun să respingi știința – ea trebuie demonstrată și validată, că nu e religie, să crezi în ea, decât pentru proști, dom’ profesor. Ăla e și atuu-ul științei, că rezistă testelor sceptice.

Dar omul de rând pentru a accepta știința crede în organizații și mecanisme de încredere care încearcă știința asta, că nu e el capabil să facă o expertiză și să aibă o părere tehnică obiectivă. Eh, ce vedem acum e o lipsă de încredere în astea.

Toate instituțiile care aprobă medicamente, sau, în general, aplicarea științei/invențiilor in practica acolo unde există riscuri ar trebui să fie independente.

Dar toate sunt fie politizate, fie minim influențate de factori politici.

FDA-ul care e o instituție destul de dură cu privire la standardele pentru a aproba orice ( indirect am lucrat cu ei și cunosc vag atât standardele cât și atitudinea lor superioară) – când vin în control au atitudine și putere polițienească, tipic pentru US. Și totuși vaccinul a fost aprobat pe repede înainte când le-a dat Trumpix un șut în cur.

Notă: Eu BĂNUIESC/APRECIEZ( nu că aș ști cu  siguranță) că vaccinul ăsta chiar e eficace și, IN CEEA CE MĂ PRIVEȘTE consider că merită vaccinarea, indiferent de orice riscuri nedescoperite.

Dar asta pentru că îi ignor pe toți maimuțoii politici care își dau ei cu părerea în funcție de cum li se suflă ( prost ) în cască din culise, sau de agenda politică, sau personală.

Inclusiv oameni cu pregătire și licențiere medicală au sfeclit-o grav făcând pe academicienii și mâncând căcat pe teme pe care nu le-au stăpânit și nu le stăpânesc.

Că nu au venit să spună că ei , bănuiesc, cred, apreciază, au dat-o cu așa e “pentru că știința”. Știința și medicina au supt un pic pula și s-a și șters un pic pe jos cu ele din motive de importanță socio-politică și economică. 

Cea mai de bază contradicție a fost aia cu măștile, care nu erau bune când nu se găseau și nu le aveau nici medici, că nu aveau de unde. Pe urmă au devenit musai.

Venită de la un politruc o astfel de schimbare de propagandă nu înseamnă mare lucru. Când vine de la organizații și reprezentanți profesionali, îi caracterizează, pe drept cuvânt fie incompetenți, fie manipulatori.

În niciun caz nu pot fi de încredere.

Nu te poți aștepta de la populație în general să înțeleagă cum funcționează un vaccin, sau un virus. Că nu sunt educați în sensul ăsta. Școala românească oferă ceva informații vagi pe linia asta, dar românii în general consideră că nu sunt importante și nu le folosește la nimic să învețe genetica și biologie, în general, dacă ei nu își câștiga pâinea din asta . Cred că nu numai românii.

Prin urmare suntem și vrem să fim ignoranți. Dacă nu mă credeți, citiți textul ăsta. Înțelegeți ce spune ?  Eu înțeleg. Vag. Că am fost preocupat de treaba asta un pic prin facultate, dar nu m-aș putea apuca mâine să programez secvențe genetice și să mă apuc de sintetizat proteine pe bază de instrucțiuni ARN, ba mai mult, să îmi imaginez și cum o să reacționeze corpul uman la ele.

Pot să îmi proiectez în cap modul de funcționare și știu, în principiu, cum operează niste viruși , am un dram de cunoștințe de biologie și sunt genul de om care nu a fost chiar ignorant în școală, am fost pe la olimpiade inclusiv de biologie, mă preocupă partea asta.

Dar de la un nivel încolo tot pe încredere trebuie să merg, că și dacă citesc studii pe temă nu sunt neapărat capabil să le fac eu peer review, să le spun unde au greșit, dacă ar fi cazul. Și și dacă cred că teoretic treaba stă bine, tot trebuie să vedem niște teste și să mă încred că ăia care fac testele sunt independenți și de bune intenții.

Din poziția mea, eu pot sări câteva nivele din sistemul de comunicare. Adică nu am nevoie să îi aud pe Orban/ Boris Johnson, nici măcar pe incompetentul de Cercel (care e profesionist licențiat) cum îmi spun ei despre cum sa te speli pe mâini, cum spirtul nu e bun, ba e bun și cum se contrazic într-o frază până la prima virgulă.

Pot să merg un pic mai departe și mai înlătur din handicapații inutili ( utilitatea lor ar trebui să fie tocmai asta, comunicarea și propaganda bine făcută pentru ca politicile de sănătate să poată fi implementate) din telefonul ăsta fără fir, sau din grupul de comunicare și încrederea nu îmi este subminată prea tare.

Dar majoritatea nu pot asta. De aia ei au doar de ales între pe cine și în ce măsură să creadă. De ales așa cam cum aleg eu numerele “câștigătoare” la loto.

Și, dacă nu credem în oameni, știința nu are prea mare valoare.  Știința a dat oamenilor atât centralele nucleare cât și bomba atomică. Știința poate să dea atât vaccinuri sintetice, cât și viruși sintetici.

Nu e suficient să crezi în știință ca să crezi într-un vaccin . Pentru a crede într-un vaccin trebuie să crezi într-un sistem social și în administratorii și cenzorii lui.

Mdeh…

Există ( luați-o ca pe o axiomă, că nu vreau să vă dovedesc asta acum ) unități medicale – în România – unde nici măcar 20% din personalul medical ( asistenți, infirmieri și medici ) nu s-au trecut pe lista pentru vaccinare. Iar ăia care s-au trecut aparent au făcut-o “de frica managementului” și caută să se dea loviți.

De ce? Pentru că reprezentanții managementului, ba reprezintă o formă de stăpânire politică, ba e abuziv, iar organismele de control ( sindicate și colegii profesionale ) sunt și alea otrăvite și politizare. Deci oamenii văd că jocul e măsluit la absolut toate nivelurile și refuză să aibă încredere, consideră că sunt trimiși de data asta practic ca mieii la taiere, cum sunt împinși de alte dați metaforic.

Și nu vor.  Iar cadrele medicale au oareșce pregătire pe temă, fac și recomandă ei singuri vaccine si tratamente medicale.

Dar concluzionează că tura asta mai bine o stau.  Și nu e neapărat bine, dar aia e.

Părinții mei nu sunt proști, la nivelul ăsta. Au făcut și ei ceva școală, licee, s-au tratat medical, s-au vaccinat, și-au dat acordul să fiu vaccinat și eu, iar când se îmbolnăvesc știu că tratamentul vine de la farmacie, nu de la Dumnezeu, chit că-s vag creștini.

Poartă măști din convingere, cred în virus și efectele lui și, în general, în știință. Au lucrat in chimie , înțeleg reacții chimice ( m-au învățat și pe mine până prin clasa a VIII-a) și chestii de cultură generală în biologie.

Dar cu vaccinul sunt ușor îndoiți; “mai bine mai stăm”. Și sunt în grupa de risc (tata) , sau pe aproape. Lor nu le pasă, nu călătoresc, nu le poate fi condiționat accesul niciunde, de vaccinare și sincer cred că condiționarea sau restricționarea pe bază de vaccinare va crea o și mai mare neîncredere în autorități, așa cum merită că au fost cam peste tot niste lache flaușați, incapabili de a lega o politică coerentă, armonizată și de a da exemple de imagine.

Nici măcar nu simt nevoia să încerc să îi corectez pentru că nu pot să indic unde greșesc în raționamentul lor. Că nu înțeleg cum funcționează vaccinul? Asta nu e o problemă. Motivul e că nu au încredere în autorități , în sistemul medical și în instituțiile de acreditare. Păi și?

Necrederea lor și a tuturor este deplin justificată. Din păcate.