Un restaurant gol și un vin de “karakter” de la aurelia visinescu

Am fost zilele trecute cu nevasta și încă  un cuplu la un restaurant pe lângă Pache. Nu știu adresa exacta,  găsiți pe net,  Cucina de Eleni ii spune.
Am văzut ceva referinte trip advisor,  bucătărie italiana și am zis hai.

Am făcut rezervare sa nu care cumva sa ajung acolo degeba. Restaurantul era pustiu.  Nu știu dacă aveau o zi mai proasta înainte de Paști,  sau se pregătesc de faliment, pentru ca – nimic de zis,  mie îmi place asa pustiu, dar nu faci mare business cu o masa.

Mâncarea, cred ca a fost ok, adică, plm eu am luat spaghetti arrabiata și e chiar dificil sa nu le gătești bine. Desi, i-am gasit pe unii în Franța “capabili” de asa ceva.

Restul au luat chestii cu peste și paste. Cred ca a fost ok, nu am primit reclamații.

Iar vin,  ca vinu’ e baza, ne uitam după ceva alb. Aveau mai multe chestii italiene câteva românesti și vreo doua franțuzești care erau deosebite. Dar cele mai multe sa zicem ca aveau un preț poate puțin mai special decât ocazia,  iar din alea franțuzești,  în afara de un Chardonnay Cote du Rhone, nu cred ca își meritau prețul.

Ca idee ,  vinurile albe italiene sunt mai bune,  în general,  decât cele franțuzești, părerea mea. Cred ca și unele românești.

Am găsit ceva cupaj alb de la Aurelia Visinescu,  care cică este “artisan”.  Adică oienologi d-astia care studiază vinoase  și inventează ei rețete. ( nu fiți bulangii, ca știu cum se scrie).

Nu știam cine e tanti asta,  auzisem doar de brandul ei de vinuri si-am zis hai sa încerc sa potrivesc băutura cu mâncarea sau sa-i otrăvesc pe prieteni și pe consoarta, iar apoi ies la băut singur.

Poate ca pastele arrabiata (iuți) cer un vin un pic mai fad în arome, poate nu neapărat alb , poate mai aspru, gen, by default. Cu siguranță peștii comesenilor nu au cum sa ceara altceva. Nu stiu, încă nu am ceferticare de vinologist d-asta, dar cred ca asta a fost absolut complementar. A fost genul ala de vin de care chiar te poți bucura în timp ce mănânci,  pe care-l folosești în loc de pâine.
Genul de vin atât de discret încât nu are rost sa desfaci a doua sticla,  dacă vrei sa te dedai la acte de vitejie, ca nu mai simți mare lucru după ce limba se imbiba bine și plutește intru amorțire bahica.

Sau ma rog limba mea e mai teflonata, am văzut ca lumea-l sprituie :-/

Gen, luați cu pâine.