Am ținut vinul ăsta câteva săptămâni prin casă îl pregăteam de o friptură, dar n-am fost să fie. A fost să fie la o seară la televizor , la un show comic , cu brânzeturi , ca de obicei . Nu poți să bagi friptură noaptea la televizor. Nu se cade.
Prin urmare , oricât de organic ar fi, cabernetul franc nu se potrivește, nu-i la locul lui, după două trei-guri te prinzi că nu-i un vin de băut stand alone, sau de desert . Trebuie carne. Dar eu l-am băut și așa că nu mi-a stat în gât, merge cu sex.
Păcat, ar fi fost bun in alt context.
Pentru că am zis un vin și o carte am una pe care am citit-o acum un an după o recomandare. Nu mai citesc cărți pe recomandări că știu mai bine ce îmi trebuie. Dar o pun pe asta că poza cu vinul e făcută înainte să îmi treacă prin cap ideea de cărți și băutură. Brave New World.
O să termin repede cărțile. Până să se întâmple asta , două cuvinte.
După timp îmi dau seama că probabil a fost o carte foarte tare. La vremea ei, dar s-a oțetit cu timpul, conceptele de aici le găsiți în lume , in filme, în discursuri , în conspirații, în alte cărți , in filme.
E scrisă prost pentru epoca asta , dar dacă treci de plictiseala și că nu e scrisă pentru a fi citită, ci pentru a spune chestii pentru cine are poftă să le înțeleagă ( așa se scria atunci, cam cu ignoranță față de cititori, cam cum scriu eu articolele ăstea – adică prost ) , poate merită timpul pierdut dacă nu ești familiar cu niște proiecții sistolice socialiste.
Dacă o citeam la vârsta potrivită, probabil pe la liceu, era șmecherie. Am testat copilul și i-am dat-o la 11 ani. N-a mers. Nu apreciază . Mai trebuie. E ca vinul. Ai nevoie de dispoziția și contextul potrivit. Fix ca vinul. Altă carte de arătat adolescenților . Spre deosebire de vin. Glumesc. Indiferent ce zice legea, cred că la 14 ani ai putea sa bei un pahar din orice vin și să poți citi orice carte.
Nu vei înțelege tot, nici din vin, nici din cărți, dar îți formezi gustul.
Dacă nu , ai un handicap. Asta nu e neapărat o invitație la băut, nici la citit. Ci la cultura. Dacă dai o sticlă de cap peste cap e ca si cum ai citi ca handicapatul o zi și-o noapte. Nu înțelegi mare lucru, pierzi și prea mult timp aiurea, te resimți dimineața.
Bei un pahar de vin, citești o carte și te gândești la astea. Cam așa merge.
*Nu fac recomandări , doar descriu ce beau și ce citesc.
Confirm. La liceu. 🙂 E si serial pe netflix, dar neah.
Nu stiu vinul, poate o fi bun. Dar treaba cu organicele e o chestiune de marketing si cam atat: faptul ca se bazeaza pe drojdii naturale si nu selectionate face ca toate vinurile din gama asta sa fie o loterie in materie de arome(in functie de butoi chiar).
Salut! Nu recomand dar cand ne duceau la “grijanie” cu vin de la 0 ani cum era? Era Pastele, fara comentarii; etica si pusul de nisip in cap nu intrau, taicā.
Despre bio ( scuze, sunt pe langa subiect🙊)…deunazi s-a dus vestea ca pe taramul lui slow-food/drink asa-zisele organice sunt cam …40% ne-organice…deh, de unde atat teren necontaminat ani in sir, ca nici Amazonu’ nu mai e ce era. Pusul nisipului in cap ne face sa cumparam totusi bio, de dragul copiilor. Asta e.
Sanatate si vinuri bune, orice ar fi!
La dozaj de tipul “o lingurita” se numeste tratament. Nu-i nicio problema daca bei o data pe an, de paste 1 lingurita de vin. Alcoolul nu se recomanda copiilor din principiu, nu ca le-ar face rau o lingurita.
Principiul este acela ca se creeaza ideea ca e OK sa bei si ca ai cele doua axiome:
1) Orice om are dreptul sa bea un pahar.
2) Dupa un pahar esti alt om.