Nu sunt analfabet, doar cocalar de ocazie.
Primul Top Gun l-am vazut pe ceva VHS pe final de anii ’90 și-am repetat vizionarea prin 2003 sau ceva, la calitate mai bună tras de pe DC++. Nu l-am înțeles, în sensul că filmul venea ca o super-producție americană, cu ceva oscar pentru coloana sonoră cred. Am înțeles ce se întâmplă în film, dar nu eram fascinat ca americanii, n-am înțeles ce îi fascina pe ei și-am zis, ignorat – aah, americani.
N-am luat în calcul războiul rece, rivalitatea cu rușii, istoria de războaie in Vietnam, Korea…
Și m-am uitat la filmul curent. Nu e un film rău, dar are nota 8.6/10 din 120k voturi, iar nota asta are un sens, cred, doar in contextul curent.
Pe net se vorbește de oscaruri, nu mă arunc la asta, mă rezum să spun că după film rămâi cu un reflex de apăsat pe trăgaci și chiar și pentru asta merită să vezi filmul, că înseamnă că nu rămâi neimpresionat. Iar ăsta e scopul artei. Și al propagandei desigur, că încă mai contează șoferul, că există eroi, că poate SU-57 nu e un avion atât de bun. Deh, filme.
Îmi imaginez că e totuși un film perisabil și că e posibil ca cineva care-l va vedea peste 20 de ani fără a avea contextul curent să nu-l înțeleagă la fel.
Am vazut originalul pe VHS, apoi 720p, apoi 4k … nu comentez calitatea materialului, ca aia e excelenta. Prima data l-am vazut cand nu stiam prea multe, ultima data stiam extrem de multe si despre context, si despre aviatie. E un film ok, partea de zbor e total nerealista dar 99.9% din oameni nu se prind si asta o face un soi de inside joke printre piloti, insa nu strica deloc calitatea filmului. Ce era important la vremea aia e ca dupa ce a fost lansat filmul au explodat inrolarile in aviatia SUA, iar asta era intr-un moment in care… Read more »