UK: Un pic de interacțiune cu sistemul de sănătate

Am ajuns întâmplător prima dată într-un spital britanic , cu cineva ,eu n-am nimic, sunt putred de sănătos.

Vizita nu a fost o urgență, dar a fost necesară.

Mai înainte de asta a fost făcută o programare la medicul de familie ( GP) , că așa se face. Dacă pentru un copil care avea nu știu ce , după ce am sunat , programarea s-a făcut când aproape îi trecuse natural, de data asta programarea s-a făcut a doua zi, pentru că motivul era o posibilă fractură de os, destul de serios , care însă fusese deja tratată, într-o altă țară , știți voi care, inclusiv ghipsată.

A doua zi, programare. Medicul generalist – hârtii, trimitere la raze . Una din observațiile pertinente a fost cu privire calitatea ghipsului, gen: “L-ați pus voi acasă? Că nu prea arată cum trebuie ” ( altfel, este ok, revin).

-Nu, altă țară, alte standarde de medicină, unde doctorii de gardă de la urgențe știu să facă din astea ad hoc, ci nu doar să scrie foi și să te trimită la alții.

Nu, nu i-a zis nimeni și partea a doua, că nu are rost să superi oamenii, in fond, a făcut un bine medicul.

Programare “la raze” și la clinica de oase, ambele în spitalul municipal din oraș. Programarea la radiologie e fără timp, walk in.

Aici am avut doua surprize interesante, iar pacientul încă a treia – mie nu îmi pasă de astea.

Una a fost parcarea unității medicale / supraetajată – chiar și așa era plină, și pe bani. Am ajuns la ora 9:00 dimineața, că pe urmă eu aveam treabă și totuși era aproape plin dar am găsit loc.

Lumea în oraș se plânge că ăștia de la spital au parcarea prea scumpă și că jupoaie prea multi bani din asta – vreun milion de lire pe an ( nu e chiar puțin, nu?).

Vedeți în link, costul e 1.5 lire pe oră, 4 lire pe două ore.

Acuma, eu sunt un om simplu cu o gândire oarecum de outsider, dacă văd parcarea plină înseamnă că e prea ieftin, dar s-ar putea să mă înșel.

Mie mi se pare OK să plătesc, să zicem , 5 lire pe oră, că nu merg acolo la fel de des ca la mall, și să mai vină alții mai săraci cu taxiul, sau autobuzul, nu-mi pasă.

Însă e posibil ca problema reală să fie totuși dată de parcarea insuficient de mare pentru trafic/ serviciile oferite acolo, iar cetățeanul obișnuit se vede îndreptățit să parcheze gratis în virtutea taxelor plătite pentru servicii medicale.

Nu știu cine are dreptate, pot înțelege pe alții care gândesc așa, eu gândesc ca un țăran, nu neapărat corect dacă nu avem loc și oricum plătim, fă mai scump, săracii afar’. Cam cum e taxa de congestie pe Londra, gen.

A doua surpriză a fost că timpul de așteptare pentru o vizită cu acces ad-hoc a fost relativ mic. Mergeai la ghișeu, spuneai numele, programarea era deja la ei, ordinea de intrare era stabilită de recepționiști în funcție de gravitate și urgență, nu de prezență. Mă așteptam să dureze și mai mult de o oră, dar în 30 de minte radiografia era gata. Au trimis-o ei la clinică, dar am putut să îmi dau și eu cu părerea cu ochiul meu de vultur, mi-a fost permis să intru în blocul radiologic cu pacientul și să stau la pupitru cu asistenții care operau radiografia, chit că e risc de radiații și plm. Mie îmi plac astea cu aparatură medicală, tehnologie. Iar dotările erau OK, peste ce am văzut eu in spitalele de stat din România, dar e de zis că ultima oară am fost la o radiografie acum mai bine de 5 ani.

Pacientul era surprins de cât de modern arată spitalul și cât de bine e gândit citez “zici că e la aeroport ” – cu cafenea și supermarket în open space. Da. Așa e, pentru că sunt gândite altfel și construite probabil mai recent.

A doua vizită a fost peste o săptămână la control la clinică, iar aici experiența a fost convergentă așteptărilor din România . Problema nu a fost programarea “peste o săptămână”, că nu mai era urgență demult. Aia e OK.

Ci programarea la oră fixă ,gen 11:30 și decalarea cu cam 1 oră.

Am văzut pacienți “intrând în față” și nu știu dacă era pe criteriu de urgență, că din ce aveau la vedere nu ai fi zis – dar e posibil, că eu nu sunt medic să validez asta – însă am văzut destul de clar discuții “on the side” cu receptionista, faptul că însoțitorii cunoșteau personalul medical și aveau un canal privat de recepție să zic așa.

Nu cred ( nu știu ) că se operează ca in România pe baza de ungere cu șpagă, dar se vede că se intră pe ușa din dos. Era tot ușa din față dar alte mecanisme decât bilet de ordine.

Dacă eram în România și eram eu pacientul, cred că chestia asta mă deranja , scoteam 50 de euro și intram eu în față, numai de al dracu’. Altfel, mă deranja așteptarea doar moderat. Că a fost “doar” o oră, nu ore. Vin cu standarde de România.

În timpul consultului mare lucru nu a făcut medicul, a zis că a văzut radiografia ( nu a venit cu ea și nu a vorbit despre asta ) și că e OK se vindecă. De părerea asta am fost și eu cu o săptămână înainte, dar eu nu sunt medic. A trebuit să îl întrebăm noi dacă osul e așezat drept ( mie mi s-a părut că da, dar na, de aia mergi la unul care e specialist, altfel îmi cumpar xray acasă) , dacă fractura a fost pe tot osul sau fisură, mie mi s-a parut fisură ( probabil pentru că deja eea spre vindecare) însă medicul a zis ca a fost tot osul fracturat, el e specialistul. A trebuit să îl cam tragi de limbă să zică ceva semnificativ, zici că era în România anilor de mai de mult. Cu excepția că nu am dat șpagă. Poate de aia. Glumesc. Cred.

În final a zis că o să îi dea pacientului un splint de compresie și că își poate scoate ghipsul singur. Nu-i nevoie să revină. Și că poate pleca. OK.

Am întrebat la recepția de la departamentul ăla de splint din ăla ( nu știu cum se cheamă în românește, că nu am avut vreodată așa ceva ) , cine, cum îl dă. Liniște, nu se știe, astea. E 10 lire un căcat din ăla, dă-l in pula mea , am zis bună ziua si am plecat. Când să ieșim din parcare , ăia au sunat un aparținător al pacientului, că pacientul presupun că nu răspundea, că să se întoarcă la clinică, că ceva. M-a sunat, de abia ieșeam din locul de parcare, plm, intră iar.

-Da, mă, ce.

Mă gândeam că ir fi încurcat radiografia și poate nu e pe vindecare, o fi pe moarte.

-Că să vă dau splint-ul.

Unul mai ieftin decât ăla din poză de pe Amazon, probabil costa mai puțin decât surplusul de parcare și încă jumătate de oră futută. Gen hai mersi, plm, îl plătesc în taxa suplimentară de parcare și timpul pierdut, dar apreciez gestul.

All in all, concluzia e că s-ar putea să nu mori dacă ești bolnav rău, dacă nu ești , te descurci tu. Nu m-a speriat spitalul, măcar atât.