Cică cea mai veche grădină botanică din emisfera sudică. Nici nu intră copilul bine pe poartă că și aud un:
-Mda, frumos aici în colonii.
-Ia-ia! Ușor cu glumele ăstea, că n-ai cetățenie.
Glumele proaste le fac eu, se știe, și nu-mi place să mi-o ia cineva înainte.
Grădina nu e ”cine știe ce”, după standardele de emisfera nordică, după standardele copiilor, chiar mai puțin de atât, dar e frumos că în emisfera nordică, deși grădinile boranice sunt întreținute asiduu, pavilioanele de cu ecosisteme tropicale sunt musai închise , amenajate în sere unde păstrează artificial temperatura.
Aici nu, nu e nevoie, de unde și problema, erau cam 35 de grade la umbră, în ziua aia, și o umiditate cam ca de UK așa. Copiii nu prea aveau poftă de nimic, dar și pe mine mă luau vagi amețeli.
