M-am surprins eu pe mine așteptând un Uber, pentru 13 minute într-un oraș mic, pe care îl cunosc bine, ca să mă ducă de la dentist la mall, la ceas de seară. Distanță, nu glumă.
Am stat efectiv holbându-mă în ecran și înjurând șoferii Uber care păreau că iau cursa și probabil refuzau văzând unde merg și care probabil mă înjurau și ei pe mine.
Nu asta m-a enervat cel mai tare, cât că mi-am dat seama că nu mai știu niciun număr de taxi din orașul ăla. Iar când a venit un taxi care părea liber, a oprit , am dat să mă sui, m-a întrebat dacă eu am făcut comandă, am zis nu și am ieșit, iar domnul , respectuos, m-a întrebat dacă vreau să îmi cheme o mașină acolo.
Tot ce am putut spune a fost “- nu, mulțumesc, am chemat Uber. “
Efectiv mă simțeam dedublat tot timpul ăla și nu îmi venea să cred că sunt eu în sinea mea.
Și am continuat să mă holbez în ecran ca o dronă, fără să mă gândesc la nimic, ca și cum aș fi existat singur in afara întregii lumi, doar eu , legat ombilical de aplicația de Uber din telefon.
Abia când a plecat taximetristul, vizibil deranjat, nu știu dacă de faptul că i-am zis că am chemat Uber sau că a observat că vorbește cu un decerebrat de pe o altă planetă, mi-am dat seama de ridicolul întregii situații.
Șoferul m-a întrebat la care intrare vreau și efectiv nu înțelegeam întrebarea , că mi se părea irelevant, 50 de metri între intrări. Nu la fel de irelevant ca drumul cu taxi până acolo , lol .
-Nu sunteți de aici, nu ?
-… “E bună întrebarea, dar nu o să răspund.” ™ Gheorghe Hagi .
I-am lăsat bacșiș. Măcar atât.
Vârsta a 3a vine pe nesimțite.
Azi e tare și mare iar mâine ești vai de capul tău.
Mai multă odihnă și relaxare ar ajuta
Lol.