Cartea asta ar putea fi numită un absolut gunoi pe care nu merită să o cumperi și chiar așa am și numit-o, văzând-o în biblioteca copilului.
Cu teama că poate s-a apucat de ocultisme zic să mă uit totuși pe ea.
Autorii ei sunt ceea ce numim în derâdere “cercetătorii” britanici, a căror muncă, deși asiduă , are o irelevanță notorie.
Crowley a fost un nuvelist , ocultist. S.L. MAcGregor Mathers a fost un nene poliglot , atras și el de ocultism. De notat că finalul anilor 1800 și începutul 1900 erau plini de științologi afundați in irelevanță , cam ca acum .
Dar culegerile lor ( există o carte “The Greater Solomon Key”, cu mai multe informații documentate, dar cică se găsește mai greu , n-aș putea ști și nici nu contează) au făcut disponibile motive culturale și povești cu privire la demoni și în general aspecte oculte pe care le denumim acum “gotice”, deși ele vin din surse și bazine culturale foarte diverse.
Ca exercițiu documentar, este similar cu notarea tuturor ipotezelor aberante și pseudo, sau aștiintifice legate la fizică , lume , etc. E ca și când ai descrie diverse tentative de perpetuum mobile și toate scremerile numite pompos știință din jurul lor.
Valoare științifică – 0, nu mare lucru de învățat din ăsta, dar vine cu valoare istorică și un pic culturală.
Destule jocuri care au ceva teme goth și tușe religioase, sau antireligioase au referințe din colecția literară dezvoltată de alde nenii ăștia.
Nu scriu asta ca să recomand cartea sau genul ăsta de literatură pentru nimic , ci doar că m-am amuzat și vreau să pun 2 screenshoturi de mai jos, pentru care îmi trebuia un context.
Primul este spiritul numărul 60: VAPULA sau NAPHULA. Eu i-aș fi spus mai clar IA PULA.
Al doilea este un termen pentru magia neagră din secolul XIX: Nigromanția. Nigga what?
Nu știu dacă cuvântul mai e permis azi, dar nici nu contează.
… la fel de SF ca jurnalul lui Richard E. Byrd, desi ala nu era chiar nebun cu acte in regula.