Ului și iar ui, ori scriem toți cu telefonul ori neam tâmpit toți

Am șters cratima intenționat ca să o dau tare din titlu.

Îmi plac articolele scrise de Adrian Bența, auditor și consultant fiscal pe oriunde apucă – intenționat am omis și virgula.

Acesta este despre sistemul RO e-TVA și în privința unui singur lucru are dreptate, că ANAF să și-l bage în cur că e util ca igrasia. Bine, nu a zis așa, zic eu.

Altfel , omul explică pe scurt și incomplet ce și cum, ca orice consultant care se respectă, vrei detalii, e pe bani, dar altceva mi-a atras atenția.

Nu vreau să fiu căcănar, toți greșim, dacă iei un articol de-ale mele  la puricat, ai să vezi  minim două trei greșeli, indiferent ca scriu de pe telefon și ma autocorectează ăsta de mă julește, ori că scriu pe calculator cu creierii în alte părți și nu mă uit pe unde dau în taste sau nu gândesc cu toți creierii ce scriu.  Așa e când nu faci “proofreading” si mă gândesc că e posibil ca și editorii de la Republica să fie în vacanță, nu e chiar ziarul Scânteia, sau ceva cu pretenții de scorțos.

Mă uit însă la forma greșelilor, încercând să înțeleg explicația pentru ele, e vorba de un dezacord de caz , care văd că mi se poate întâmpla ușor când scriu de pe telefon, ca acuma, de exemplu , că dacă scriu “contribuabil” îmi propune telefonul prima opțiune “contribuabilii” și trebuie să selectez cu mâna varianta corectă. Altfel mai există situația în care a scris ceva , a schimbat forma propoziției și au rămas cuvinte în vechiul acord.

Altfel e vorba de “ul-ul-ui și ul-ul-ui, domnul cititorului, du-te în pula calului”.

Mă întreb dacă presa a început deja să folosească tehnologie generativă, sau ceva unelte care autocompletează. Sau nu știu, dar este un fenomen, nu mai la mine.