Pentru că sunt o doamnă

Eram  cu soția , acum doua zile ,  să văd Dead Pulă ăla. Nu e cine știe ce , nici nu fac articol pentru asta, dar cred că o să îl mai văd o dată , când apare pe unde apar astea, cu copiii a căror vârstă nu o divulg, ca să nu mă bat cu serviciile sociale.

Anyway.  Eram cu soția , dar ea era să parcheze mașina, că mai mult  ea conduce prin oraș prin UK , așa e înțelegerea tacită. Nu e că eu n-aș ști, dar îmi convine mai bine, că ea știe mai bine drumurile, pe aici, spre deosebire de mine, iar eu tac mai bine și mai puțin agresiv pe scaunul pasagerului, spre deosebire de ea. 

Mă ajută tipul care scanează bilete să îmi cumpăr unul de la automatele lor, foarte serviabil,  din “doamnă” ( Madame) nu m-a scos. De minim trei ori mi-a spus doamnă.

No, acuma io știu că ar trebui să mă tund un pic mai scurt decât mă tund eu și am problema asta de mic. Așa sunt trăsăturile feței, copil fiind arătam ca o fetiță frumoasă, acuma atât ca o femeie urâtă și nebărbierită, dar totuși, o doamnă.

Pot să spun că mă identific că bărbat, dovedesc cu pula din pantaloni, la o adică, dar iau respectul oamenilor așa cum vine el, nu îmi bat capul.

***

Într-o altă ocazie , într-o altă  țară pe care nu o voi numi, că vă dați voi seama, ocazie pe care am să o descriu doar foarte succint, eram cu copilul in fața unui cabinet al unei doamne doctor endocrinolog. Pardon, domnișoare.

Domnișoară de 60 de ani +/- 10, pariez pe plus, dar oricum varsta a treia.  Îmi face intrarea doamna asistentă ( o fi și dumneaei domnișoară și îi stric statutul – habar nu am, sunt la fel de ignorant ca băiatul( nici asta nu știu cum se identifică , zic și eu ce mi se pare ca văd) care scana bilete ) . 

Îmi face intrarea praf, că o aud pe doctora cum o ceartă că nu știu ce. Știu eu ce , dar nu vă mai spun .

Intru cu copilul , după ce ne spune că nu e nicio problemă de creștere,

-“păi ce, tu cat ai?”,

-“1.70”.

-“Păi vezi? Ești mic , așa suntem în județul ăsta, majoritatea mici, ete, na, nu mai am voie să spun nimica acuma, dar ăsta e adevărul!”.

Confirm din cap că sunt de acord cu aprecierea.

-“Soția?”

-…

-“Vezi ? Și ea mică? Ce probleme? Cine v-a trimis…”.

-“Voiam doar să știu dacă…”

-“Când i-a venit prima dată ciclul?”

-“Vă spune ea”

-“Ei, îmi spune, unde e mă-sa? Nu poate sa vină mă-sa ?Ce să discut eu cu tine? ”

Îi trăgeam o flegmă și plecăm, dar doamna e totuși medic calificat și cu experiență – a analizat niste analize, doar ciufută și cu fața la cearceaf.

Așa că am făcut ce fac eu mai bine, am zâmbit înțelegător și am așteptat să își termine tirada, după care și-a făcut treaba.  Și la plecare i-am zis și eu “doamna doctor ” doar ca să o văd un pic pe albastru.

Mi-a spus asistenta că s-a ofuscat că a uitat și nu i s-a adresat cu “domnișoara  doctor”.

Nu pot să îmi permit să o trimit la psihiatrie că nu sunt medic să dau sfaturi medicale, dimpotrivă, eram acolo să primesc, dar știu că pentru unii oameni titlul e foarte important, dracu știe de ce,  dracu știe de ce titlul de domnișoara e mai important decât cel de doctor și de ce doamnă e privit ca o insultă, pentru vârste venerabile este maxima apreciere civilă.  Mi se pare chiar batjocoritor să ți se adreseze cineva la etatea de 60 de ani, mai ai doi ani și dai colțul, cu “domnișoară”.  Dar e irelevant  .