Mă rog, în cuptorul meu.
După ani și ani. Îmi notez aici , doar ca să țin minte de Paște.
Încălzit cuptorul la 200 de grade. Vorbesc de cuptor electric. Nu știu și nu mă interesează de gaz sau lemne. Cănd om intra în iarna nucleară și nu o mai fi curent, atunci o sa scriu instrucțiunile pentru copt in cuptor cu lemne, cine o mai găsi ingrediente.
Înfipt două tăvi cam la jumătatea înălțimii și scăzut temperatura la 170 de grade pentru 45 de minute, cu căldură doar de jos și ventilație.
Nu deschis ușa, nu încercat cu bățul, nu nimic. Este important! Am observat că dacă deschid ușa se lungește timpul de coacere, pentru că cuptorul electric cu convecție se răcește destul de ușor .
După 45 de minute deschis ușa și incercat cu o scobitoare. Dacă nu se mai lipesc, pornită încălzirea și de sus pentru încă 5 minute – pentru a se rumeni pe deasupra, altfel rămân mai uscați. Dacă se mai lipesc ghinion, va trebui, cu tot cu offsetul din deschiderea ușii să prelungesc coacerea cu încă minim 10 minute.
Dacă cuptorul nu are încălzire și de sus , cred că se pot muta cozonacii unul două etaje mai sus, să fie aproape de tavanul de metal.
Începe sa se cam simtă lipsa de testosteron.
Nu zic nimic. Doar observ ☺️🫢
Tocmai ai zis.
Neștiind nimic despre mine, cu privire la cozonaci, gătit sau alte asemenea și făcând presupuneri doar cu privire la ce citești aici, observația e ceva ce-ți place ție să crezi despre mine și n-am vreo motivație s-o comentez în vreun fel.
Tot bazat pe ce scrii, cred și eu lucruri despre tine, dar le țin pentru mine, că-s irelevante.
Faci tu și aluatul că pe mine ăla mă omoară! Sau e pe muncă in echipă?