Voiam sa scriu ieri ce scriu acum ( după cum am scris pe FB) , dar o știți pe aia cu – Nu mai beau , nu mai beau .
Dap , dupa doua zile inca ma resimt. Nu de la vin. A fost ok-ish , ma rog, primele doua sticle . A treia imi cam stătea in gât la propriu, băltea acolo, așa ca mi-au luat-o chelnerii de pe masă până să ajung la jumatate , așa că a trebuit sa trec pe spirtoase și de-aici și consecințele.
Asta ca sa intelegeți ca ideea cu care am ramas , nu e neaparat gustul pur al vinului , ci e influențată și de gustul amar al mahmurelii de după.
Nu bausem soiul asta până acuși și m-am documentat chiar in timpul degustării. De fapt asa credeam atunci ca nu am baut , ca nu stiam soiul cu numele de Zinfandel, care este de origine croată (Crljenak Kaštelanski) și foarte des cultivat in US , de unde e și vinul ăsta. Originea soiului e croata , a numelui e austriaca.
De fapt o varietate (de nume , că genetic sunt la fel) a soiului asta este si Primitivo ( care chiar imi place) , cultivat in Italia , ambele avand struguri dulci care dau un vin intens , tare, dar pastreaza mai mult sau mai putin si o nota fructata. Paleta de gusturi e destul de larga , in functie de unde e cultivat soiul asta , dar in toate cazurile se simt aromele , de la mure , anason , aroma piperata in zonele calde ( de la rece la cald :mure – piperat) , iar în zonele reci aromele aduc mai mult a fructe de padure , gen fragi – practic vinul devine un pic acrisor. Băh , am zis acrișor , nu oțet!
Asta despre soi si cam ce am baut eu până acum . Învechit in butoaie , vinul ăsta are potențial să dezvolte și alte arome , dar nah , dezvolta și prețuri pe care nu le-aș plati neaparat așa că nu știu , iar din auzite nu ma bag sa discut.
Cât despre vinul de sâmbata , era o chestie ieftină , pe care o gasești in magazine la 7 – 8 EUR , sau , probabil $4 -5$ , daca il cumperi in US. Sigur , preț de bar 15 EUR , minim. Bine , tot mai bun decât poșirca de Cabernet Sauvignion a lu’ Isarescu.
Si ăsta era fructat si bine alcoolizat (14 grade), “food friendly” , deci chiar merge de comandat la restaurant , sau dacă faci un gratar ceva acasă, cu orice implică carne .Se spune ca numa’ cu vita , miel si branza de capra , dar aveți încredere în mine că merge cam cu orice carne , mai putin pește și cam cu orice brânza, mai puțin feta 🙂 sau chestii fără sare , daca nu sunteți oenologi sau aristocrati stilați . Iar daca sunteti , nu beți asa ceva , beți chestii la EUR40+ .
Mie mi s-a părut interesant la prima sticla, degustam cu niște painici interesante, care aveau gust de pâine de brutărie comunala de dinainte de ’89, dacă știți ce zic. Împreună cu vinul aveau aduceau așa a trupu’ și sângele…
Asta avea si o nota subtire de dulceag , era asa un demi-sec , desi erau unii colegi care ziceau ca e “dulce” – ma rog, nu știu ce au băut ei, nici cât .Așa și eu , când am deschis a treia sticla , aveam limba teflon, și credeam ca e pelin curat.
Dar , da, per ansamblu am rămas cu o idee ca e ok , merge , dar nu e cine știe ce și că tot europenii fac vinuri mai bune. Mă rog, asta înseamnă sa fii firmă de IT care trebuie să adape gura la niște sute de insetați. Normal ca nu aduci vinu’ ăla bunu’ pentru trepăduși , că-ți fac gaură în buget. Sau poate am baut eu prea mult…
trupu si sangele :))
[…] ăsta să nu fie așa, de fapt, cred ca percepția mea era puternic abuzată de privitul prin sticla de vin. Iar impresia e aia pe care mi-a lăsat-o mahmureala cruntă de a doua zi, nu […]