Filme: The Order

Am ajuns la cinema că era frig în altă parte și că soția a zis că vrea să-l vadă.

Este o povestire cu ficțiune a evenimentelor grupului naționalist ( white supremacist) “The Order” din anii ’80 – mai exact 1983-1984, fiind prezentat ca thriller istoric care să te țină în tensiune.
E bine realizat iar cinematografic are destule scene artistice – mie mi-a plăcut cum surprinde frumusețea sălbatică a ”Pacific Northwest”-ului ( statul Washington din jurul Seatle) – dacă m-aș muta în Statele Unite cam pe acolo mi-ar plăcea, iar acuma știți și de ce, citez din ceva review standard: ”oferind imagini grandioase care se împletesc perfect cu momentele de acțiune electrizante. Regia reușește să construiască atât peisaje epice, cât și momente intime care captează cu adevărat atenția, lăsând spectatorul prins în jocul psihologic al personajelor.”

Un film mișto, care se vrea documentar pentru relelele pe care le face rasismul și suveranismul, dar cred că depinde cu ce ochi îl vezi, că poate nu-s nici eu pe craca mea, că mi se pare mai degrabă activator de suveraniști albi – dacă dați un ochi aștept să mă contraziceți.

Acestea fiind spuse, Jude Law face un rol care îmi place, dar surpinzător , tipul ăsta – Nicholas Hoult,

e vecin de-acilișea din Wokingham , a făcut școala de teatru aci lângă Londra și până acum, l-am mai văzut prin filme, nu prea convingător, genul de păpușel ( top model, na) care ia roluri pe modelul – ”am și io pe cineva bine, mi-l bagi să facă și el expunere”.
Eh, în rolul ăsta e bun. Bunicel.