Pe undeva Ciolacu are și el dreptatea lui când zice că sunt sute de detașați anul ăsta și că-s 20,000 de rezidenți detașați. Nu știu dacă cifrele se verifică, dar e ceva normal, pe undeva.
Repartițiile la rezidențiat se alocă în funcție de notele și opțiunile selectate.
Dom’ doctor Filip a trecut cu brio – dacă ar fi pe sistem britanic, în sensul că maximul era 945 de puncte, iar dumnealui a înscris 579, limita minimă de promovare fiind 562.
Pe sistem românesc, nu prea. Dacă verificați rezultatele la examenul acela, downloadați PDF-ul, mergeți pe site-ul Adobe să-l convertiți gratis în excel și apoi îl periați puțin și faceți un pivot, veți putea vedea distribuția de densitate a candidaților în funcție de punctajul obținut – pe orizontală punctajul, pe verticală câți candidați au obținut respectivul punctaj.
Nu chiar incompetent, după standarde britanice, după cele românești pare că a avut o zi mai slabă sau poate nivelul nu e chiar cel mai ridicat, dar ce contează e că foarte aproape de limita de jos a candidații care au putut fi repartizați pentru rezidențiat în sistemul de stat.
De notat că de câțiva ani se poate face rezidențiat și la privat în Romania.
În fine, soția dumisale a obținut un punctaj suficient pentru repartiție în București iar de-aici începe drama, că e o problemă socială reală.
Înțeleg că probabil cea mai corectă repartiție e una bazată pe concurs și sunt de acord.
Pe de altă parte ea nu oferă un echilibru social. Că ai pretenția ca medicul ăla să lucreze undeva să fie și el om, cu familie cu ăstea.
Sigur, corectitudinea și egalitatea de șanse nu au de ce să țină cont de relațiile sociale ale oricui, pe de altă parte e de înțeles că tragi să fi în același loc cu soția și o să preferi locul ăla mai bun. E absolut normal.
Până aici chiar n-am nimic cu omul.
De-aici încolo aș zice să mergem un pic in sistem. Ciolacu zice că-s 20,000 de detașați și sute de detașați doar anul ăsta – 2 luni. Detașările rezolvă parte din inechitățile sociale create de repartiția pe bază de concurs. Dar și crează altele, pentru că aș vrea să știu , cum ajungi la 20,000 de detașați într-un program de rezidențiat național care înglobează în orice moment medicii repartizați din ultimii 3, până la 6 ani ( funcție de specializare?).
Când am zis că rezolvă unele dintre inechități m-am referit și la faptul că tu visezi că stă un om într-un loc 3-6 ani pentru un program. Poate, poate omul ăla are și el planuri cu viața lui, ci nu le vrea programate de examenul de rezidențiat.
Când zic că crează altele zic că detașații sunt posibil când se crează locuri în sistem. O parte din locuri se vor crea fără îndoială prin rotație – domnul Ciolacu lasă locul de la Târgu Mureș, care va primi un detașat – ori dacă nu, acel loc va deveni disponibil la următoarea repartiție.
Dacă considerăm din burtă, că n-am cifre, o durată medie de 4.5 ani pentru programul de rezidențiat ( (3+6)/ 2) și 20,000 de detașați acest lucru înseamnă că oarecum sunt 4,444 de detașați pentru fiecare an de rezidențiat, inclusiv în anul 1. Evident că mă aștept că în practică cifrele să arăte diferențe, dar nu le am.
În 2024 au fost 4961 de locuri oferite la concurs pentru repartiție. Îmi este absolut imposibil să cred că din 4961 de locuri, 4,444 se rotesc. Nici dacă vine Rafila și spune că asta e situația nu cred, iar dacă aș crede ar însemna că examenul ăla e degeaba, e prost gândit, sau toți candidații sunt oricum tâmpiți din vreme ce aplică la pula calului posturi pe care de fapt nu le vor. Nu pot să cred că toți ăștia 4,444 candidați aplică unde nu vor și sunt toți nepregătiți și nu pot intra – distribuția de mai sus invalidează logica asta.
Ce e mai probabil că se întâmplă e că spitalele cu atracție mai mare scot mai puține locuri libere la concursul de rezidențiat, restul le scot ei mai târziu, pentru detașări și că se face un pic de trafic de ceva fel cu detașările astea, iar spitalele neatractive rămân mereu în deficit și cu locuri mai multe la rezidențiat – și practic fiecare dă să intre undeva și de acolo se descurcă cum poate, ca să ajungă spre unde vrea sau unde-și permite.
Iar sistemul ăsta e guvernat și girat și de Ciolacu. Oricum ar fi , e responsabil.
Acuma, omul zice să-l mai lăsăm și în pace, că nu e el vinovat de toate lucrurile rele din țara asta și, poate că, în mod normal, ar avea dreptate – doar că, din păcate, afacerea Nordis, afacerea meritorie cu energie a nepotului dumnealui și mai multe asemenea, nu prea îi lasă prea mult loc de înțelegere, pentru că situația e doar un alt exemplu de abuz al sistemului, sau o fi fost și asta tot o aroganță, făcută pentru fiul dumnealui.
Furtună în pahar cu apă. Nu înseamnă nimic detașarea asta, nu e nici un avantaj prin ea însăși. Trebuie înțeles că la rezidențial e vorba despre o specializare cu durata de X ani (funcție de specialitate) după care când o termini – bine pa, nu rămâi angajat în spitalul unde ți-ai desfășurat specialitatea. De fapt nici nu e un unic spital, ci sunt stagii în diferite spitale. Ești pe cont propriu și îți cauți loc de muncă. Deci dacă făcea la Târgu Mureș, nu însemna că rămâne acolo când termina rezidențiatul, iar dacă face la București, nu înseamnă că rămâne… Read more »
Nu sunt de acord că nu înseamnă nimic. Am înțeles ce spui, că rezidențiatul nu-ți garantează post acolo și nici nu o să aduc în discuție faptul că, ajuns într-un loc, înveți mersul, cu cine trebuie să vorbești, cui trebuie să dai și cum se obțin avantaje și favoruri. Am să presupun cazul ideal în care acestea nu există sau nu contează. Însă înseamnă ceva din minim două motive: 1) Specializarea aia durează între 3 și 6 ani. Sunt ani din viața ta ca om, nu numai ca rezident. Un potențial concurent care voia să fie acolo( locuiește în zonă,… Read more »
Familial e un avantaj să faci unde ai “baza”, dar nu e ceva deosebit, se practică frecvent, și schimbul nu e neapărat unidirectional – se pleacă și din București în provincie, eu am colegi care au făcut-o. Pentru șansa de angajare după încheierea contractului de muncă de rezident, formal nu înseamnă nimic, informal – ca vorbim de România – sigur că nu e același lucru. Doar că putem paria că dacă e bătut în cap, informalul ăsta nu ar însemna decât că îl știu ăia din București de prost care nu face față la ei și nu l-ar vrea nimeni… Read more »
Poți s-o justifici cum vrei și orice cutume profesionale găsești, sunt convins că înțelegi conceptul de avantaje și acces, în teorie, meritocratic și cu egalitate de șanse, doar de formă și de drept, iar în fapt pe pile și relații – n-are cum să-ți scape diferența. Poate ar fi de discutat și motivele pentru care există cutumele pentru care se pleacă oriunde se pleacă. Ți-am zis că nici nu mă uit la șansa de angajare – o să presupunem că pleacă toți în privat, dacă vrei. Nu contest că Târgu Mureș nu e un centru regional, că, în fond, tot… Read more »
Ca unul din domeniu îți spun așa: miza concursului e în primul rând alegerea specializării. Sunt unele căutate pentru bani mai mulți, altele pentru prestigiu, altele pentru încărcătură mai mică (fără gărzi, fără situații de viață și de moarte). Locul în care se face e mai degrabă secundar. Sunt un număr de locuri pentru specialități pentru fiecare centru de rezidențiat, care sunt stabilite în funcție de capacitatea de a instrui rezidenți – cât de multe cadre universitare, cât de mare spitalul, etc. Cei care iau nota de trecere aleg începând cu nota cea mai mare – care poate alege orice,… Read more »
Nevasta-mea a pizdit rau examenu asa ca a ales mai pe la final. Si i-a rămas orto pediatrica.
Nu a terminat ca am plecat in Suedia și aici a trebuit să o ia de la 0 (de doua ori chiar, ca prima nu i-a plăcut).
Încă mai plânge când se gândește la ortopedie. Cum s-ar zice, uneori e mai bine sa fii norocos decât deștept, ca nu ar fi ales aia.
Acum e pe urgente si se gândește să mai faca o specializare dupa. Misto la Suedia:)
Păi, fix așa și bănuiam că era.
Acuma să ne gândim că vrei ceva șmecher – neurochirurgie ( vorbesc ca un pafarist, dacă nu e căutat, o să presupunem că e de dragul discuției) – gen o specializare care n-o găsești peste tot. Să zicem că e la București, au ăia două locuri, dar scot doar 1 la concurs, tu nu te califici chiar pe ăla și ești nevoit să mergi în alt centru, unde o fi ăla, Iași , Târgu Mureș – știi tu mai bine. Și te duci, că na, specializarea – sacrificii, ălea-ălea, nu-i vorbă, toți facem în viață nu-i vait eu pe alții, dar pe la jumătatea anului fi-su lui Ciolacu face o schemă și se transferă la București pe locul ăla nescos la concurs – știi ce zic?
Nu mi se pare nici furtună în pahar cu apă, nici corect. Dintr-un singur motiv.
Fraierii fut neuroni și timp și se bat pe locuri – șmecherii stau mai pe relax și o rezolvă din detașare anul viitor – e o situație similară cu ce zici tu cu completarea – dar măcar acolo plătești cu bani transparenți cinstit.
E drept că nici nu se compară cu combinațiile de la Nordis, dar văd un pic de corupție și realizez că se întâmplă și la nivel mult mai mic.
Probabil nici din afara sistemului, că de aia am și scris
Nu e că mă oripilează, e că, în contextul dat, nu prea poți să-i crezi lui Ciolacu. Nu e nici măcar de partid gen că e de la PSD – e cu nume și prenume, că are destule tinichele pe numele lui.
Probabil e ca tine, dar privește-o și pe partea ailaltă. Vrei să faci o meserie în viață – fie că îți place aia mai mult, fie că faci mai mulți bani, fie orice motiv aia vrei și la aia vrei să te dedici.
Dar nu poți că e pe notele de la examenul de la rezidențiat.
Pula mea, pe de o parte înțeleg că ai locuri limitate și faci o departajare cât de cât obiectivă, că e un examen de competențe academice legate de profesie.
Dar nu nota mai mică la examenul de rezidențiat te împiedică realist să inveți profesia aia, ci lipsa de resurse ( locuri) și alocarea lor concurențial.
Am un dinte mai mare împotriva la a opri un om de la a învăța o meserie de la un cacat de notă la un examen. Sigur, să îl repete, să ia totul de la capăt – hai, plm , nici chiar așa.
Dacă vrei pe tema asta, am conversat cu o universitate recent să încep un doctorat la ei ( autofinanțat) nu așa și-au zis că nu, că n-am note suficient de mari la examenul de licență și ei caută altceva.
Și pe o parte, au dreptate, așa este. Pe partea ailaltă ( deh , Brexitul) nu au toate locurile ocupate la doctorate și nu mai au timp de bine ( pe banii mei, repet, nu am cerut burse sau granturi – vreau eu să învăț niște chestii).
Probabil că va/ ar trebui să fac un master – dacă nu mă taie scârba de academie, că nu-s nebun să repet facultăți pentru palmares și probabil că au dreptatea lor, dar știi – eu nu aia vreau să fac/ să învăț, ci ce vreau eu, așa că plm.