Susțin creșterea normei didactice până când

Și nu numai asta, și introducerea de ore obligatorie de logopedie, cred, toate cel puțin până când toată lumea poate pronunța cuvântul ”optsprezece” cât de cât corect. Se admit forme cu eschivare fonetică șen ”op’sprezece”, ”op’șpe” , pentru oamenii fără pretenții de inalți demnitari, dar nu ”optusprezece” , nici „optisprezece” și cam nici ”optâsprezece” , că trădează faptul că ai cârje fonetice ( vocale de sprijin pentru cei ce rezonează doar cu termenii din manuale) pentru a pronunța cuvinte cu multe consoane alăturate. Ori cine pula mea vrea comunicatori politici cu limba ( și creierul ) în cârje.

Este vina profesorilor din țarata asta pentru că Bolojan nu poate pronunța 18 ( l-am auzit de mai multe ori) decât așa. Tot așa și sinistrul educației, Daniel David.

Nu, nu e niciun regionalism, niciun nimic. E un exercițiu fonetic , logopedic mai dificil pentru români să pronunțăm 5 consoane legate fără vocale între ele, poate și de aia limba germană nu e printre cele mai populare limbi străine pe la noi și avem nevoie de ceva ajutor, măcar până când viitorii miniștri ai educației și prim-ministrul pot pronunța numărul ăsta corect. Că 18 e un număr important și apare destul de des în comunicări legale, din moment ce delimitează vârsta la care o persoană devine legal adult și i se aplică diverse legi, nu numai norma de ore didactice.

Vorbind serios, măsura e de bun simț pentru că reducerea normei didactice nu era musai respectată de toate cadrele, ci foarte des abuzată pentru obținerea de extra-venit din ore suplimentare ( plata cu ora), în limbaj de business, o facturare dublă.

Iar asta indică tot faptul că salariile sunt prea mici, lucru care duce la șobolăneli, dar problemele sunt, întradevăr dictate și de performanțele modeste ale educației , adică vor scheme , dar pula calitate – ne cam putem lipsi, poate.

O să auziți în curând că anul ăsta au fost cele mai bune performanțe la examenul de capacitate ( evaluarea națională), cred, din ultimii 10 sau 15 ani, ceva de genul. În ultimii 10-15 ani cred că rezultatele au fost dezastru și, din ce știu, de câțiva ani școlile duc o politică de convingere a elevilor care n-ar avea șanse să promoveze examenul să nu se mai înscrie – prin urmare , a observat și Daniel David, dar n-a zis de ce! – rezultatele sunt mai bune , dar rata participării scăzută. Asta este o manipulare a statisticii, prin excluderea apriori a subiecților susceptibili să dea rezultate proaste, din ălea cum se fac în România, adică să fie producția la hectar raportată bine – treaba e că se cam văd și hectarele nemuncite deloc, aia e.

Pe surse am auzit că inclusiv se negociază pe sub masă , uneori tacit ( you rub my back I rub yours) cu elevii ( sau părinții lor ) care altfel ar rămâne repetenți / corigenți în clasa a VIII-a ( se mai poartă astea?!) ca dacă nu se înscriu la evaluarea națională li se permite absolvirea. Mă rog, e un pic invers, li se permite absolvirea , cu condiția să nu se înscrie la evaluarea națională ca să nu facă școala de râs.

Mesajul meu nu va ajunge la părinții acelor copii, dar dacă ar ajunge, eu le-aș transmite să se înscrie la examenul acela și să facă școala de râs , pentru că problemele de sub preș nu vor fi niciodată rezolvate, din moment ce nu-s recunoscute.

O japiță de jurnalistă, nu știu cine e, îl ambusca pe nenea ăsta – dacă vreți să vă enervați, dați click, cu privire la burse – insinuând o corelație între bursele deșănțate de până acum și performanțele bune de la evaluarea națională. Un fel de , ”ce crezi că se întâmplă cu rezultatele ăstea bune dacă tai burse”? Nespus așa, dar insinuat clar.
Când ministrul îi atrage atenția elegant cu privire la rata participării – fără să facă referire la ce-am spus mai sus, deși sunt sigur că știe, dacă știu eu care nici nu locuiesc în România decât parțial și nu am acum copii la școală în România – japița o întoarce pe partea cealaltă – că ( parafrazez) ”nu credeți că din cauza condițiilor materiale – adică că n-au burse de ajuns – se întâmplă asta – că nu au copiii acces?”. Trebuie să fii foarte calm și calculat, să fii ministru. O dădeam afară.

Aș vrea să fac o paralelă cu țara asta, în care sunt, care nu e extraordinară și e una socialistă, dar în care sunt pentru că învățământul e în general mai bun decât în România. Nu garantez că e o observație absolută, adică nu garantez că orice școală din UK e mai bună decât orice școală din România, dar școlile cele mai proaste de aici cred că sunt un ceva mai bune decât cele mai proaste din România și școlile cele mai bune cred că sunt – în general – mai bune decât cele mai bune din România. Pot fi excepții.

Paralela e așa.

1. Au și ăștia săraci care primesc masă caldă de la școală, așa de săraci sunt. Un fel de cornul și laptele – adică calitate la fel de proastă sau mai proastă – dar nu generalizat întru risipă, cum se face în România – decât la niște vârste mici . Adică la ”preschool” știu că și copiii mei puteau mânca gratis. Nu corn și lapte dat la toată lumea bătaie prin clase – ci masă servită la școală, te programai că iei masa la școală în ce zile, meniul planificat și afișat. Știu asta că în unele zile mai mâncau pizza – până a început soția să le facă duminica pentru luni, că și aia răcită e mai bună decât ce primeau la școală – și mai încercau una alta. Evident , copiii care nu prea au posibilități acasă , fie n-are cine să stea după curul lor să le facă mâncare, sau din ce, cred că văd mâncarea aia cu alți ochi. Nici lor nu le place din ce știu, dar golul în stomac e mai mare și te-nveți, bănuiesc.

2. Nu există burse sociale – adică premiu că vii la școală. Nu. Există amendă , dacă NU VII la școală. Poți să îți retragi copilul din învățământ, să faci homeschooling ( dar ăsta e pe bani, lol ) și ”unschooling” – tot sub umbrella homeschooling-ului, dar trebuie să declari asta, nu mai alocă resurse pentru copilul tău și te speli cu el pe cap. Nu știu dacă asta e mai bine sau mai rău, știu că e liberal și că dacă ești sărac și alegi asta cred că sunt mai multe dezavantaje decât avantaje.
Pentru că dacă ești sărac și vrei beneficii, nu le pierzi dacă ai copilul acasă, dar cel puțin declarativ, trebuie să îl educi, cu efortul tău în homeschooling. Nu știu cum funcționează asta, nu știu pe nimeni în situația asta, iar cei de care am auzit nu-s săraci și nu contează, când ai bani, orice merge. Cred că dacă vine asistența socială la tine acasă și descoperă probleme serioase pe tema asta, e posibil să-ți ia copiii, totuși. Nu știu cum și dacă se întâmplă, vorbesc aici doar din ce legi am citit cu privire la obligația de a le oferi copiiilor acces la educație.

3. Din câte știu, nu există burse de merit. Sau poate sunt alte standarde decât în România, altfel cred că trebuia să aud de asta pe la copii. Nu există nici burse pentru olimpiade și din ce am observat olimpiadele aici se țin un pic altfel. Nu ai o mulțime de faze preliminare până la faza finală pe țară.
Ai UN examen denumit olimpiadă , îl dai la școala ta, se evaluează național, iar ”medaliile” ( diplomele, really) de ”Aur”, ”Argint”, ”Bronz” se acordă național și nu pentru primii 3, cum era în România pe vremea mea, ci pe sistem internațional, se dau premii la aproape jumătate din participanți, iar între cei premiați ai diferite raporturi de premiere. De exemplu la Olimpiada internațională de matematică ( salut, Nicusor), premiile se împart după rapotrul 1:2:3 aur:argint:bronz.
Zic ei că dau premii la 47% din participanți, iar din ăia 47% jumătate iau bronz(3:6), o treime ( 2:6) și 1:6 aur. Asta, ochiometric îmi spune că dacă ești nicușor ești într-un grup select de 7.83% cei mai buni. Ceea ce nu înseamnă ”cel mai bun”, ca la sport, dar reflectă totuși performanța.

Acestea fiind zise, știu de fie-mea că la olimpiada ăstora de fizică, adică națională, ( nu, spre dezamăgirea mea nu vrea să se facă Stephen Hawking, nimic cu STEM, deși se pricepe), Anul trecut a luat ”aur”, dacă n-o fi falsificat diploma – că bani i-am dat eu, nu ăia cu bursa.
Aur, la ăștia, e împărțit anul ăsta în Top Gold primii 50 , Gold ( d-la de 14 carate? habar n-am) următorii 100 – pe bune, ăsta e argint la mine, dar britanici, na . Deci argint din ăla, zicea profesorul ceva de best 1% sau ceva, habar n-am , dar trebuie să fii în primii 50 să mergi mai departe la faza 2 și apoi la internaționala socia… asta olimpică. Anul ăsta nu știu că n-a încă primit rezultatele , dar presupun că nu top gold , că n-a fost la faza a doua, că aflam. voiam să zic e că nu-s burse. Felicitări, hârtii. Bune și alea.

Ce vreau să spun e că accesul la educație nu e dat musai de burse, cu excepția cazului în care îți înfășori sistemul social în jurul stâlpului ăstuia, lucru împotriva căruia nu am nimic inerent, dar dacă performanța arată slab, înseamnă că nu de acolo o să vezi rezultate pompând și mai mulți bani, înseamnă eficiență scăzută, dintr-un motiv sau altul, înseamnă că ce face Daniel David nu e neapărat rău, în pofida a ceea ce văd pe diferite canale, unele socialiste.
Am văzut multe opiniii pe tema asta, unele puternice și susținute, voiam să comentez ceva despre ce zicea deunăzi Pătraru, dar n-am s-o fac până nu termin două cărți din care tot citează, că încerc să înțeleg de unde se uită.