În care dau sfaturi ca de la proști, ca să nu fiți și voi ca mine.
Scriu articolul ăsta cu un mix de dictare și tastat cu stânga, că nu pune virgule și cratime, așa că dacă are mai multe greșeli este de la asta.
Că de ce trebuie să scriu eu cu stânga ( hint: nu e de la prea multă labă, de data asta ) , dar mai ales după dictare e pentru că într-o zi, când m-am apucat să gătesc, s-a nimerit să fie ziua din săptămână când sunt prost. Mă rog, una din ele.
De obicei când sunt prost se întâmplă să fac acțiuni mai puțin riscante, am norocul scris in frunte, că eram mort demult.
În principiu, nici gătitul n-ar fi așa riscant, dacă prostia n-ar fi infinită.
Și cum scoteam eu oala de fontă de la cuptor nu ca să mă uit ce în ea, ci ca să văd pe unde pot să mi las amprentele cu tot cu buricele degetelor, am pus o pe un tocător de lemn . Că ardea, normal.
Nu m-am gândit în momentul ăla că, băi, dar de ce n-avem noi în casa asta niște mănuși de scos obiectele din cuptor, dar mă gândesc acuma și am și comandat unele și cred că mai comand unele.
De mai bine de 10 ani, de zeci de ani, chiar mă descurc cu prosoape de bucătarie, ca orice țăran sărac. Nu. Nu e pentru că sunt zgârcit, ci pentru că sunt prost.
Ba la un moment dat, cred că aveam o mănușă de aia, dar n-a a folosit o nimeni și cred că s a supărat și a plecat, că nu am mai văzut-o, sau o fi murit de bătrânețe, că nu știu cât trăiesc astea.
De fapt am mănuși termice, dar pentru grătar că eu mai mult pe acolo mă desfășor. De fapt mai am una , că ailaltă ” s-a pierdut”…
Eu de felul meu sunt rezistent la temperatură, dar nu chiar ca teflonul de pe tigaie.
Și în timp ce comandam mănușile astea, mă gândeam așa în mintea mea, bă dar dacă le aș fi avut eu deja, m-aș mai fi ars sau nu?
Și singura concluzie logică e că tot m-aș fi ars pentru că-s prost, că altfel eu am știut să scot oala cu prosoape doar că prosoapele le am lăsat pe undeva indescifrabil și capacul pe blat.
Când am luat capacul să-l pun înapoi pe oală am luat ca și când ar fi fost rece, doar că nu.
De aia zic dacă aveam mănuși probabil că le scoteam să lucrez pe lângă oală iar apoi, când aș fi luat capacul să l pun înapoi pe oală tot n-aș fi avut mănuși.
De unde sfatul #1 neașteptat, relativ la ce am zis mai devreme, este ca de principiu să nu folosești o oală de metal cu capac la cuptor. Pentru gătitul în cuptor ori folosești tăvi ori folosește recipiente fără capac, sau dacă trebuie acoperite e preferabil să folosești o folie de staniol; și cu aia te poți arde, că sunt expert în arsuri, dar mai puțin. Te opărești un pic cu aburi, când o dai la o parte și atât.
Că așa m-a întrebat soția când a ajuns acasă, că de ce am folosit eu o oală de fontă cu capac la cuptor, nu e periculos?
Nu, pula mea.
Al doilea sfat e ca atunci când iei capacul fierbinte de pe o oală asemenea și îl pui undeva lângă, dacă scoți mănușa din mână sau prosopul cu care ai ridicat capacul, lasă l acolo pe capac. Nu-l pune la mama dracului.
Al treilea sfat, pe care îl încerc acuma, este să încerci să cumperi etichete tehnice pe care le poți lipi pe vasele folosite la gătit fierbinte. Am comandat unele care nu știu dacă s bune, dar când or veni, când le-oi lipi revin eu și spun dacă merg și cum.
Ocazie cu care am constatat că nu mai sunt tânăr și negru în cerul gurii. Ultima dată când m-am ars așa de tare, acum mai bine de 15 ani , dacă nu or fi mai bine de 20, “știam eu” o “soluție medicală” ( bă, observați ghilimelele, nu o luați ca sfat medical – decât dacă aveți 20 de ani sunteți proști ca mine și va regenerați repede, că probabil vă faceți mai rău ). Anume când te arzi, nu bagi mâna în apă rece. Nu. Contrar sfaturilor medicale, strângi tare din dinți și te mai arzi o dată tot acolo să omori orice senzori de durere . Și nu te mai doare și trece mai repede și nu faci bășici. Am aplicat asta, strângeam din dinți , aplicam soluții / spray-uri de arsuri ( nu, nu ulei, am încercat și cu asta când eram ȘI mai prost ) și “arnigel” pentru regenerare de țesuturi ( asta mai nou), dar nu puneam apă rece , că știam că o dată ce dau cu apă rece trebuie să fac asta o perioada lunga până îmi trece durerea și fac bășici ( care , conform unor studii medicale pe care le-am citit evident mai târziu) nu sunt chiar rele sau inutile.
Ci sufeream ca un câine și urlam doar în sinea mea de durere circa jumătate de oră, o oră și după aia mă durea așa la intensitate redusă o zi-două, nu mult. Și îmi reveneam io .
Eh, de data asta a durat vreo 5 secunde de când am realizat că m-am ars până căutam robinetul de apă. În vreo două secunde m-am gândit că nu, că mai întâi caut un spray de arsuri, m-am gândit și “să mă mai ard o dată” ca să îmi ridic pragul de durere ( ca atunci când îți dai cu ciocanul in coaie după ce ți-ai dat în deget, ca să nu te mai doară degetul) , toate astea în timp ce deschideam robinetul și mă gândeam că îmi bag io pula, aici stau legat de robinetul ăsta până îmi trece.
După asta, la nici 30 de secunde după ce scoteam mâna din apă mă ustura de mă destabiliza psihic. Asta știu de aia mă.si torturam cu o durere și mai mare.
Și trebuia să o mai scot, pentru că astfel durerea pătrundea prin apă și calmarea funcționa doar după ce urcam in pic pragul de durere. Și am luat și un ibuprofen , lucru pe care nu l-am făcut vreodată la arsuri interioare, că nici nu m-am gândit, eu aveam stilul meu, eu fac motiv de mândrie din autoflagelare și tortură eu aveam un mini verset de când aveam 5-6 ani, pentru atunci când mă chema tata să mă bată, pardon corecteze ideologic, cu cureaua împletită, sau cu nuiaua la palmă care suna așa:
-Sic, că nu mă doare,
C-am mâncat fasole tare!
Și mai tare dade și tata, că doar mă iubea și dorea să îmi facă pe plac, și mă uitam in ochii lui și nu storcea de la mine o lacrimă. Doar aroganță, dispreț și în final, ură.
Și nici nu corecta nimic, că sunt incorigibil cu violența și tortura, încăpățânat ca un catâr.
Eram. Pușca și cureaua lată . Că uite că de la două bășici restructurez totul în jurul meu.
Unii ar numi asta un început de înțelepciune. Cred că e bătrânețea, m-am înmuiat și nu mai sunt ce eram. M-am învățat cu binele și mă enervează asta mai mult decât altceva, așa de tare că îmi vine să merg să bag capul în cuptor acuma când scriu, adică dictez.
Că uite , am stat 2 ore cu mâna în apă on and off și nu m-a mai durut deloc pe urmă, că nici nu m-am perpelit chiar pe sistem “Colectiv”.
