Despre ”nu ai niciun merit că te-ai născut aici”

Oamenii care-i urăsc pe nepaleji, n-o fac întru nesocotirea dreptului lor la muncă.

Spune Pătraru niște chestii greșit cu privire la românii care-i urăsc și pedepsesc pe imigranți și spune că e ipocrit, că e tema faptului că și romulanii mergem la muncă în străinătate și am mers din anii 1990. El spune multe chestii prost și nu-mi fac un obiectiv să am o părere despre toate – niște oameni îl plătesc pentru asta, să le fie de bine tuturor.

Cel mai tare mă deranjează retorica lui repetitivă despre „imbecilii care cred că e meritul lor că s-au născut aici”. Pe care o repetă obsesiv, ca orice om cu idei puține dar fixe.

Cred că, din punctul ăsta de vedere este el teribil de imbecil. Teribil. Pentru că pune problema așa. Mai ales pentru că are copii.

Și simt nevoia să proferez niște injurii, dar mă abțin.

Treaba e așa cum spun mai jos, iar nesocotirea ei, sau abordarea unei alte perspective e cu costuri. Pe care deja le plătim, pentru că m-am născut într-o lume care mi-a transmis de la grădință căcatul ăsta de mantră sub diferite forme:

Că nu sunt special, că n-am niciun drept aici, că sunt 10 ca mine la ușă, că dacă nu-mi convine, valea ( Salut , Băsescu), că nu există țara mea, decât în măsura în care vreau s-o împart cu oricine se decide să aterizeze și eventual să se cace în ea.

Iar pentru asta nu am cum să nu-l urăsc și pe el și pe toți ca el. Nu la modul activ, ci ideologic, că mă doare în pulă, dar când îi aud îmi crește un nod în gât și-mi vine să borăsc.

Retorica funcționează așa și spoiește în aparență o teorie meritocratică și a egalității de șanse.
Cu care, câtă vreme avem state, în general grupuri sociale selective, nu pot fi de acord. Adică nu pot fi de acord cu egalitatea de șanse dintre cei de-afară cu cei de dinăuntru, dar să detaliez.

Ăștia ca el zic așa: Că eu nu am niciun merit pentru că m-am născut în România, într-o familie de oameni iubitori ( m-au mai și bătut, dar iubitori), într-un stat socialist, cu ceva educație și că șansele mele sunt , în ceea ce mă privește o pură chestiune de noroc, că nu mi se poate atribui vreun merit.
Eu zic că ghinion sinistru, că m-am născut în România comunistă, dacă aș privi lucrurile deconectat și agnostic, că anume de ce nu mă puteam naște în UK sau SUA, de exemplu așa?! Ă?

Obiectiv, ceea ce susține el e adevărat, nașterea mea pe lume cu configurația asta genetică la familia asta e un eveniment care nu îmi aparține și nu am un merit personal, pentru ceea ce sunt eu, până în punctul în care m-am născut și, de fapt, mult după, trebuie creditați alții cu merite. Dar nici nu trebuie să fie meritul meu personal, că este unul de grup. Până mai este vreunul. Până decidem să ne băgăm pula că nu suntem cu nimic deosebiți de alte grupuri care se macetează pe doi lei.

Că, în același timp, ce susține el este o idee imbecilă.

Pentru că nu are mare importanță dacă am eu personal un merit. Că eu nu m-am născut așa de capul meu. Meritele vin dinspre părinți spre copii.

Eu nu m-am născut din propria voință, sau dintr-un eveniment pur aleator în univers.
M-am născut în primul rând pentru că părinții mei au vrut un copil, sau mai mulți ( indiferent dacă asta o fi sau n-o fi un element aleator în univers). Pe lângă asta, un merit, oricât nu mi-ar place să recunosc îl are și taica Ceaușescu, că a făcut și el una alta, politici de stat ( bune, rele – dar meritele lui) ca să mă nasc. Adică statul român, ceilalți plătitori de taxe și impozite. Bunicii mei au meritul că i-au făcut și crescut pe părinții mei, ba, o parte dintre ei m-au crescut și pe mine.
Părinții mei au muncit pentru mine și pentru statul român – căcălău pentru statul român, ca să avem condiții – NOI BĂ, BOILLOR, NOI! Nu nepaleji, indieni și pula mea nu știu cine. Sunt niște merite aici, ale celor din interiorul grupului și e și meritul meu sau vina mea pentru moștenirea pe care o las sau nu o las copiilor.

Și mi se pare de profundă jignire a părinților mei și a românilor care au construit țara asta – așa de căcat cum e, neîncăpătoare pentru cei ca mine, uite că alții o fac miere, că a lor e și mai rea, iar părinții și bunicii lor n-au fost în stare nici măcar de atâta.

Și încerc să trec pe lângă ( to take the high road) dar nu pot să-l văd altfel decât ca pe un propagandist ordinar, o stârpitură, pentru asta. Pentru că retorica corectă e din registrul mai în glumă, dar pentru unii care zac în pământ la propriu mai în serios – ”de aia am murit la revoluție”? Și direct și simbolic, acolo ne regăsim.
Și e o ofensă directă adresată mie, care am plătit și plătesc impozite și în România – pentru speranța unei posibile lumi mai bune pentru copiii mei.

Așa ceva e din capitolul trădării naționale. Sigur, libertate de exprimare, dar e trădare. Și e culmea, că exprimă și cunoaște că motivele vin de la vrăjeala cu ”capitalismul” și că românii nu mai muncesc pe semințe, dar hei, n-avem voie să ne opunem, că n-avem vreun merit. Ba.

Că eu, cum ar veni, plătesc impozite ca să fiu egal cu străini ca copiii mei să fie egali cu nepalezi, aha, ia la pulă, na.
Și copiii mei au meritul că s-au născut din părinți muncitori și cât de cât educați ( față de ăia care vin la muncă) și nu în ultimul rând albi , nu din sălbatici. Că nu e meritul lor de fapt, că e meritul meu, da, dar e un ,că am muncit pentru asta, inclusiv pentru a avea copii albi, dacă trebuie să discutăm asta, că nu mai sunt femei albe meritorii chiar pe toate drumurile. Iar meritele li se transmit statutar, dacă vreți, cam de drept așa.

Nici fie-mea nu a înțeles retorica și ea cu retorica în gură că n-are niciun merit că s-a născut la noi că putea să se nască în Pakistan. Am întrebat-o cum putea să se nască acolo dacă noi nu făceam copii?

Putea să nu se nască deloc, dar ea, în configurația ei genetică se putea naște la noi în familie.
Că se putea naște altcineva – așa sunt copiii, iau numele părinților în deșert, am făcut-o și eu, dar nu te superi, le explici. I-am explicat că sub nicio formă nu se putea naște cineva din Asia sau Africa sau măcar vreun țigan român, că eu nu am futut țigănci de nicio naționalitate și sub nicio formă nu aș fi înființat o familie cu vreo femeie care nu e albă și indiferent ce zice orice lege despre orice rasism consider că e dreptul meu să aleg cu cine mă asociez și cu cine fac copii pe ce criterii vrea pula mea – efectiv literal.

Tot n-a înțeles și i-am explicat simplu – că de câte ori i-am zis că îi mai facem un frate sau o soră, comentează, că ea nu vrea, că nu. Bă – frate sau soră, tot ai noștri, nu să înfiem. Dar înțelege cum e cu familia drepturile consacrate și statutare ale membrilor deja aflați în interiorul grupului – și confortul foarte bine, cum dracului să nu înțeleagă. Confortul ăla câștigat care te transformă în bigot când vor și alții să se adape la țâța de la care sugi tu, știi?

Și i-am spus c-o să fac altfel: O să caut niște copiii de țigani pe care să-i aduc acasă, în cameră cu ea, dac-o violează, ghinion, are aceleași drepturi cu ei, o să-i pun la muncă pe câte o coajă de pâine și setez standardele și pentru ea la nivelul lor. Cred că ar trebui să meargă, dacă nu are niciun merit că s-a născut în familia noastră, ce dracu. Să vezi ce repede înțeleg copiii suveranismul dacă le explici practic? Ca focu’!

Doar Pătraru o arde emisiune de emisiune în retardări unele mai mari decât altele. Citea acum câteva zile scrisoarea unuia stabilit în Muedia, tu ești, bă, animalule? Nu ești tu că și tu ești mai pe toleranță așa.
Un anume Marin îi explică cu puțină pasiune că problema e migrația necontrolată, iar din asta, tot ce vede prostul nației și pe care i se cășună este faptul că ”dacă statul suedez n-ar fi primit străini, unde ai fi fost acum și ce le dă dreptul celor integrați mai devreme să decidă că alți năpăstuiți care bat la porțile cetății, nu mai au dreptul să-și caute o viață mai bună” – el crede că a înțeles cuvintele cheie. Nu că ar fi complet cu zero circumvoluțiuni, că împachetează binișor asta – vezi ăia năpăstuiți nu au dreptul să-și caute o viață mai bună. Firește că au , orice om are și e dator să încerce, dar asta nu vine cu obligații din partea altora. Doar că hai să aruncăm cu gândirea critică pe geam, pe sistemul, dacă i-am primit pe unii, să-i primim pe toți. Și chiar dacă observăm că e o idee proastă, nu contează, te-au primit pe tine, trebuie să fii de acord să trăiești mai prost, să-i primească pe toți care reușesc să ajungă – adică definiția migrării necontrolate.

La cum văd eu lucrurile, dacă e nevoie să importăm forță de muncă pentru că economia noastră crește așa de repede de nu mai facem față cu toată forța de muncă pe care am putea-o avea pe termen scurt – bine, de acord. Să vie lumea la muncă, na. Pe vize de $100k , cum zice Trump, nu? Bine, sumele ajustate la economia României, dar în ideea aia.
Dar nu poate să vină oricine e mai rupt în cur și vai pula lui ca să fie egal cu noi, că familiile noastre au luptat, bă, pentru țara asta și s-au sacrificat pentru noi, târându-și coatele prin cine știe ce joburi troglodite, suportându-se între ei și la bine și la rău – și în ultimii 50 de ani a fost mai mult rău – doar ca să o ducem noi mai bine. NOI, BĂ, FUTU-I CASA MĂ-SII, că nu mi-i aduc aminte pe ai mei când veneau dimineața de la schimbul trei din jobul lor plătit prost și plecau la munca câmpului să fi zis că fac asta pentru că se sacrifică să crească economia ca să putem fi o țară primitoare pentru nepaleji.

Cum au putut ei. Fizic și unii au intrat în pământ pentru asta. Nu ăia care vin și vor drepturi. Nu e că-s invadatori, e că modelul de cu ”șanse egale ” și meritocrația are niște chei mai complexe în care trebuie citit. Există un merit în a fi cetățean și trebuie să existe privilegii față de necetățeni.
Trebuie să te califici ca să fii cetățean – cultural, social, mai multe. Nu e pe ai venit în țară ești egal cu toți.

Nu mă interesează de nație și culoare, dar dacă trebuie să primim pe unii printre noi – cu titlul de egali – începe să mă intereseze, mai mult decât culoarea ( dar și aia un pic – futem și noi ceva ca lumea, sau? ), educația și cultura.

Iar dacă pleci din paradigma lui Pătraru, că nu ai niciun merit , sfârșești jumulit în primul rând de ai tăi, fix din cauza asta, deși nu pare.
Că nu poți – nu ai motiv – să crești remunerația pe muncă dacă tot găsești muncitori ieftini de undeva, îi scoți din mânecă. E piața coaie, concurezi cu sclavi, ce vrei? Ce , crezi că ai vreun merit? Hai sictir, bă.

Și da, sunt și eu imigrant și nu am absolut nimic cu nepalejii la schema asta. Nu vreau să-i omor, să le fac nici nu rău, nu vreau să le meargă rău, nu vreau să-i iau la bătaie sau să-i trimit eu personal acasă la ei, pentru că au venit în România la invitația statului român.

Nu e vina nepalejilor pentru ce se întâmplă, fără doar și poate, iar ideea de a bate un om amărât care a venit la muncă , un fel de sclavie ca să fim exacți, mi se pare degradantă pentru un român și lașitate, că na, o faci că nu poți să-i fuți una deputatului care aprobă import de imigranți, dar nu salarii minime echitabile. Sau să ai o discuție prietenească despre privilegii cu cei care-i folosesc pe ăștia.

Nu imigranții sunt vinovații în punctul ăsta. Ei sunt masa de manevră, aduși să concureze cu noi, să ne scadă standardele de viață, la fel cum românii – până la un punct, au fost masă de manevră aduși în vest pentru a crea concurență și 10 la ușă pentru ăia și a li se scădea lor nivelul de trai, că nu e, coaie, meritul lor că s-au născut acolo. Știi?

Din 2014-15 îmi cautam de muncă în UK și Germania pe ce fac eu. Și discutam cu recrutori care se uitau să-mi plătească așa un 60-70% ( cel mult) din prețul pieței locale pentru ce voiau ei să fac eu, că știau ei că eu vin din vest. Nu, nu m-am dus, pentru că mi-am permis, pentru felul în care sunt construit, pentru că am mai putut răbda în România până când am ajuns să le cer eu cât vreau, uneori mai mult decât localnicilor și să plătească fără alte comentarii, că altfel îi bag în pizda mă-sii nici nu stau de vorbă cu ei.

Dar cei mai mulți nu au plecat așa, au plecat pe mai puțin și au făcut cumva concurență neloială celor de acolo. Și nu e vina lor, cum nu e nici vina nepalejilor (ăstora care vin la muncă). Că asta e, capitalismul/neo-liberalismul nu are miros sau naționalitate și nu au ales nepalejii sistemul ăsta .

Atenție, că acum situația nu mai e de același fel cu romulanii care pleacă la muncă în UE.
Învățați, în pula mea, să fiți mândri. Proști, dar măcat mândri.
UE ESTE CASA NOASTRĂ. Nu mergem la ALȚII la muncă, mergem la NOI. De ce? Pentru că cotizăm, pentru că suntem membri, suntem cetățeni, suntem înăuntrul UE ( sigur, mai de la Vaslui așa, dar înăuntru), nu din afara ei. Sigur că primim mai mulți bani de la UE decât cotizăm – dar băi, cotizăm, suntem împreună în schema asta. Și a fost și o lungă perioadă în care am cotizat mai mult decât am fost în stare să luăm – sigur, de proști și de rupți în cur ce eram.

Faptul că copiii mei s-au născut în UE este meritul nostru, al generației noastre și celei de dinainte de a noastră. Mic, dar merit. Nu e tot una cu un pulete aleator de pe planetă. Că nu am luat soția de toartă să nască copii prin India că poate n-au destui.

Că dacă este atunci să ne sugă pula toți cei care cred asta, să puna mâna să plătească taxe și pentru mine și la un caz de ceva să pună mâna să apere țara, că eu unul n-am ce.
Nu e vorba că nu vreau să apăr un popor de nepalezi, n-are a face. E vorba că nu apăr un popor de idioți are cred că trebuie să fim egali cu toți cei care nu-s din grupul nostru select ( așa de căcat cum e România, suntem un grup select – cum ar veni , de ”special”, unii cu alții fără ghilimele) și nici un popor de golani care cred că e OK să mă dezbrace în pula goală, de orice merite ale familiei mele și să concurez meritocratic cu unii care doar s-au prezentat cu burta goală la muncă, că se întâmplă să fie cei mai înfometați de pe planetă, golani care consideră că n-am niciun merit, că se pot căca pe mine și că dacă nu-mi convine înseamnă că sunt un leneș căruia nu-i place munca și că să sug pula.
Că de supt o sug, dacă n-am de ales, dar preferabil în altă parte și ne vedem când o fi mai soare afară.

Nu, nu e o situație specială în România. Ăștia din UK se chinuie să recruteze soldați de vreo 2 ani. Nu e zi de la Bunuțu’, când merg la cinema, să nu fie 2 reclame despre cum țara are nevoie de tine și ce important ești dacă te alături armatei. De doi ani și n-au reușit să strângă destui imigranți, bă? Și nici ai lor nu vin să servească coroana?
Nu e ca și cum românii ar merge, eram doar amuzant.