Cu minerii. Să condamnăm trecutul, tovarăși!

Celor ce vor ca cineva să platească:

E valul ăsta cu DNA-ul și cu concentrarea justiției pe actele de corupție și cu rebranduirea fiscului care creează așa sentimentul ca trăim într-o țară care se vrea mai corectă.  S-ar putea chiar sa fie,  în mare, așa.

Mai ales ca generația oamenilor muncii s-a cam retras și se retrag în viteză aia de au mai rămas.

Odată cu asta văd nevoia de a “se face dreptate ” și sentimentul ca cineva trebuie sa plătească pentru tot ce s-a întâmplat rău.

Părinții voștri au vrut și nu prea sa fie cineva care sa plătească pentru tot ce s-a întâmplat rău în vremea lor și poate încă din vremea părinților lor , care tot prost au ales și au activat. ( Părinții , părinților voștrii au pierdut războiul cu rușii,  cu legionarii, cu comuniștii – cu toți care s-au înființat pe-aci).

Le-a fost oferit  hoitul lui Ceaușescu și s-au bucurat,  după care și-au dat seama că le lipsește, mai ales celor care nu au avut o viață nici pe vremea lui,  cu atât mai puțin după el.

Voi vreți acum hoitul lui Iliescu ca răsplată pentru o tranziție nereușită, pentru promisiunile încălcate, pentru anii pierduți și e rezonabilă și justificabilă cererea și simțirea,  dar nu și legală.  Altfel ar trebui întemnițați și Constantinescu și Băsescu și probabil ca în 10 ani de acum și cel care nu e Escu. Și prim-miniștrii lor.Și…

Și pentru că nu e legală trebuie sa i se găsească și o vină legală că e oarecum natural că nu se poate sa fi eșuat într-atât în a conduce țara fără să fi încălcat legea.

Dacă în codul penal nu exista menționată crima de a ucide viitorul unei generații, în mod explicit,  trebuie să existe vreo infracțiune de care sa se facă vinovat.
Da, dar ce puneți voi pe masa nu e chiar kosher. Chiar dacă probele sunt incriminatorii.

Se știe ca nu empatizez cu victimele protestelor. Mai ales al ălora violente. Lăcrimez doar de la ceapă.   Când protestezi împotriva sistemului există șansa să ti-o furi. Pe care trebuie sa ți-o asumi. Asta o dată.(1)

S-a pus în discuție tot timpul caracterul protestelor și legitimitatea guvernului lu’ Iliescu.
Ideile emergente legat de legitimitate au fost așa:

Pe de o parte ca Iliescu a câștigat cu ~80% alegerile.
Pe de alta ca celelalte partide nu au avut șansa unei campanii și că alegerile nu ar fi respectat întocmai principiile alegerilor  democratice.
Care principii?
Alegeri liber exprimate. Nu îmi amintesc să se fi pus problema presiunii sau a influenței,  probleme care au apărut în timp la  celelalte alegeri ulterioare al căror caracter a fost stabilit ca fiin democratic.  Habar nu am dacă Iliescu se aștepta,  măcar,  la atâta susținere.

Libertatea la informare a alegătorilor.
Lol. Gen, please bitches. Alegătorii veneau toți din comunism.  Unii nu au fost capabili să înțeleagă nimic în 20 de ani. Informarea a fost limitată de mijloacele media ale vremii. Reduse, de la faptul ca resursele tipografice erau alea utilizate anterior pentru presa si literatura controlata de stat , televiziunea controlata si ea de stat. Radiodifuziunea la fel.

Altfel , in 1990 erau  inregistrate 1.444  de publicatii dintre care 65 de cotidiene . Mult, foarte mult, raportat la țară și la vremurile cu pricina.  Normal că  nu  publicau toate de dinainte de 20 mai , data alegerilor dar totuși .  Erau posturi de radio:

“Prima emisie de radio privată s-a produs pe 31 decembrie 1989, din clădirea Casei Scriitorilor de pe Calea Victoriei, pe frecvenţa de 92,7 MHz şi cu un emiţător ajuns în ţară prin intermediul Ambasadei Franţei la Bucureşti. A urmat, la scurt timp, începerea emisiei Radio Unifan, la 11 ianuarie 1990, şi Radio Nova 22, la 19 ianuarie acelaşi an. ”

Legat de șansele de campanie de acoperire egala în media,  îmi rămâne decât sa spun: ha, ha, ha.

Campanie s-a facut , din foarte multe direcții și îmi aduc aminte deși nu eram nici măcar la școală. Lumea a devenit brusc foarte preocupată de politică ( cu vreo zece nivele mai mult ca astăzi , decibelic vorbind), inclusiv copiii, practic era o temă pentru orice vârstă.

Chiar în timp ce documentam articolul ăsta citeam ceva iar copilul  îi spune soției că mă uit pe o poză cu președintele. Era o poză cu Băsescu. Care nu mai e , iar ea nu știe. Eu și generația mea știa clar când  Ceaușescu n-a mai fost , când a fost Iliescu , când… că se vorbea mult despre asta . Nu numai în casă, ci pretutindeni.  Manipulare era. Din toate părțile numai manipulare. Iar manipulare se întâmplă în măsură destul de mare și acum. Dacă nu vă aduceți aminte cu exactitate, citiți raportul ăsta.  Sau aici.

Ca am stabilit asta , cred că putem spune că alegerile alea au fost probabil unele din cele mai democratice.

Cred că știți că la data aia nu a fost niciun fel de prag procentual pentru intrarea în parlament a unei formațiuni politice. Mai lipsit de cenzură de atât nu cred să fi fost vreodata.

Problema au fost alegătorii. Părinții noștri.
Democrația în sine nu garantează nimănui  progrese economice, o viață bună, lapte sau miere.

Ea doar validează aplicarea voinței majorității după un principiu simplu pe care și copiii îl pot înțelege.
În timp, se presupune ca oamenii își dau seama ce e bine pentru ei. Dar e o problema de timp și de educație.

Pe vremea aia ,  nu erau 10% din populație care să aibă habar pe ce lume trăiește, sau mai mult de-o mână de oameni care să înțeleagă ce presupun capitalismul și liberalismul și nu cred ca exista nimeni pe lume, nu numai în țară care sa poată fi capabil sa explice convingator la 18-20 de milioane de  cetățeni cu drept de vot conceptele ăstea.  Că oamenii puteau înțelege vag doar câteva lucruri mari și late :

• comunism  și  dictatură – de care fugeau doar ca noțiuni de bază.
• socialism – de care fugeau doar ca noțiune ( le era oarecum rușine de cuvânt o vreme ), dar pe care îl îmbrățișau  că altceva nu puteau concepe .
• democrație , pe care lumea o asocia cu capitalismul , cu liberalismul , cu anticomunitarismul și cu bunăstarea , toate în același timp, cuvânt pe care voiau să-l audă și să-l bifeze.

Așa că până una alta atunci,  în 90, populația majoritară a decis să pupe mâna salvatorilor ei, reprezentați de regimul Iliescu. Prost. Dacă ma intrebi pe mine acum. Sună un pic a un fel de sindrom Stockholm ce s-a întâmplat . Un pic. Atunci nu aveam nici pe departe drept de vot și nu îmi aduc aminte dacă aveam vreo opinie despre asta, la nici 7 ani. Poate ar trebui să îl întreb pe tata.

Mai târziu știu că l-am simpatizat pe comunist , că era cu două clase peste concurenții lui  de până prin 2000 ca abilități diplomatice, discurs și orice chestie de imagine si PR, cu tot cu engleza lui de baltă și cu emanațiile comunistoide cronice. Pur și simplu restul erau niște pulifrici sociali  și “pe linie ” de comunicare, indiferent ce caracter  ar fi avut. Și nu , nu susțin prin asta ca ar trebui absolvit de orice infracțiuni ar fi comis. În sensul ca nu-mi pasă. Grijile lui.

Corect e ca si o parte din aia care au votat atunci Iliescu spun acum că a fost o alegere proasta. După 25 de ani. Unii caută să dea vina pe alții,  pe manipulatori, pe sistem ,  refuzând responsabilitatea prostiei lor.

Din păcate treaba asta cu democrația implică faptul că alegătorul își asumă ce votează.

O parte mică din populație s-au trezit,  ori au știut de la bun început ca ce se întâmplă e greșit  și au protestat nu neapărat pașnic,  deși e posibil ca elementele violente sa fi fost comise,  inițiate,  sau incitate de infiltrati ca sa justifice represiunea.
Altfel spus, supărați ca li s-a confiscat  revoluția “golanii” au încercat încă una. Să zicem,  încă o lovitură de stat.
Lucru împotriva căruia nu am nimic,că până la urmă  aceleași principii și mecanisme păreau să fi condus și revoluția din decembrie. Doar ca sunt două probleme de fond.
1. Susținerea majorității ✌ . Revoluția din decembrie ț89 a avut-o.  Protestele din ț90 nu au avut-o.  Nici pe departe.
Și s-a văzut în 92, când tot odiosul și partidul său au câștigat, sigur,  cu mai puțină susținere,  că doi ani de foame le-a schimbat unora orientarea.
Dar una peste alta părinții noștri i-ar fi bătut – în mare, cu bâta sau ranga  pe “golanii” de protestatari,  “oameni care n-au muncit o zi în viața lor”,  dar pun curul în sus ca nu le convine Iliescu.  Desigur, ăia care nu ar fi fost prea leneși sau prea lași sa se confrunte cu manifestanții.

Sigur,  Iliescu a fost abil când le-a dat șansa să acționeze în haită ca și  protestatarii. Si , sigur, sa dai ordine pe linie de conducere / partid / zone de influenta – pentru ca sa li se ofere celor ce au pofta de ceva manifestație de tip ultras scutire de la muncă nu e prea capitalist, nici neaparat prea democratic, dar despre ce vorbim aici, în ’90. Apelurile au fost până la urmă publice, iar participarea la represiune nu știu să fi fost impusă cu forța.

Lumea se raliază că de ce a chemat minerii sa reprime protestele și iau în derâdere termenul de apărarea democrației.

Păi, una la mâna, că protestatarii contestau rezultatele alegerilor.  Știu, punctul 8 din proclamatia  de la Timișoara – care era o propunere ,  dar până una alta majoritatea ii votase pe ăia pe care protestatarii ii voiau destituiți,  deci momentan ne puteam pișa pe punctul 8, democratic vorbind .

A doua la mână, că de ce a chemat minerii? Păi, au încercat sa controleze protestele cu forțele de ordine și nu a mers.
Păi dacă nu a mers,  nu înseamnă că protestele erau foarte ample și că trebuiau sa demisioneze, aka sa le dea câștig de cauză?
Mnu prea. Sau , gen , în ce țară s-ar întâmpla asta și ar fi ok?  S-a dovedit ca majoritatea voia altceva.  Și atunci sintagma protejarea democrației a fost folosită corect de nenea Ilici.
Practic,  omul a organizat un contraprotest.
Și nu, nu pot sa concep ca orice tentativă de lovitură de stat sa fie tolerata.  Guvernul,  conducerea aleasă, trebuie să se opună destituirii nedemocratice în virtutea protejării dorinței majorității.  Nu poți numi democratică impunerea prin forța a demisiei unui guvern și prin intimidarea  protestelor. Indiferent ce căcat de proclamație ai avea tu la bază. Aia nefiind validata de majoritate prin vot.  Asta ar însemna o dictatură a unei minorități mai implicate decât majoritatea, o minoritate mai a dracu’ dacă vreți. Exemple au fost în istorie , chiar și a României , dar nu le pot valida ca pe ceva democratic. Așa că , în ceea ce mă privește muie protestatari!, bravos nea Ilici.  Desigur, se poate ca protestele sa fie susținute de majoritate, situație care ar legitima schimbarea.

Doar că a fost și e încă destul de clar ca nu a fost voința majorității și ca reprezentații voinței majorității ( proștii,  da)  au fost până la urmă ei mai ai dracu’ și le-au și aplicat o corecție pe stil vechi inamicilor democrației,  practic, le-au băgat mințile în cap, după judecata de atunci.

După judecata de acum a fost rău și cu crime împotriva umanității.
O fi fost,  doar ca a fost democratic și corect ar fi ca dacă acum condamnați nelegiuirile trecutului,  la fel cum ați condamnat și comunismul,  părinții voștri sa meargă de mână cu Nea Nelu în aceeași temniță,  pentru complicitate la crime împotriva umanității. 

Până când nu se întâmplă asta tot ceea ce faceți este sa înghesuiți toți demonii trecutului,  demoni de care au fost posedați și ai voștri și unii dintre voi în fantoma lui Iliescu de-atunci și sa-l exorcizati acum,  ca să plătească păcatele voastre și sângele de pe mâinile părinților voștri.  Țap ispășitor adică.  Foarte bine , e un bun model de a te spala pe mâini ca națiune , de un exemplu rușinos de prostie soră cu nebunia.
Fără sa sugerez cumva, că omul ar fi curat, ca nu s-ar face vinovat de crimele împotriva umanității de care se vorbește.

Altfel,  dacă mâine oricare minoritate dorește sa impună ceva majorității prin forță si intimidare acoperiți de o mișcare de protest ,  în virtutea principiilor democrației ( al cărui fan nu sunt neapărat,  dar dacă asta e societatea curentă – zic că ce pot face e să îi apar privilegiile,  măcar) ,  mă simt îndreptățit sa merg și să ii bat cu bâta de aluminiu peste bot până la următoarele alegeri, sau până devin majoritari și mă bat ei. În modul cel mai civilizat și mai organizat.

Pentru că  asta e în general democrația: Majoritatea proștilor ii fut în gura pe minoritatea celor mai inteligenți ca ei și nu le pasă de nimic în afara intereselor și viziunii lor de oameni proști.  Ce, nu vă place?
Sau – ce, vă uitați cu bale la gură la democrațiile din state de oameni mai spălați din vest și credeți ca ce au ei e rezultatul democrației aplicate în vid?  E rezultatul a unor sute de ani de civilizație și ordine, ambele făcute adesea cu bâta, cu pistolul , cu tunul de gaze lacrimogene și din când în când cu scaunul electric.  Democrațiile la care trebuie sa va uitați când vreți  să vă aduceți aminte de România anilor 90 sunt alea din Siria ( doar ca e la moda cum subiectul), Ucraina (în cel mai bun caz), Iran, Egipt…

Din păcate, sau din fericire Fiat iustutia et pereat mundus e un concept care nu se poate aplica în timp real atunci când chiar trebuie să îi invinovațești , la modul general , pe toți. Ca dacă un sistem întreg e nedrept nu are cine sa aplice justiția aia.

De aia zic ca tot condamnăm trecutul. Pregătiți-vă,  deci,  sa fiți condamnați de copiii voștri,  din nou, din fericire probabil printr-un reprezentant ce va fi demonizat , ci nu așa direct cum veți fi meritând. În 25 de ani de acum, sau pe acolo.