M-a întrebat cineva într-o ședință pe la început că dacă am un pronume favorit. I-o fi fost cumva să mă intrebe dacă sunt bărbat sau câștigătoarea Eurovisionului din Austria. Nu știu dacă de la claia de păr din cap sau alte motive.
I-am spus că da, am, dar nu are sens în engleză.
Că nu contează, căcare este, să-l fac cunoscut. Și l-am făcut pe ”bă” cunoscut internațional.
M-a întrebat că ce fel de gen este și i-am spus că e un fel de gen … autocitez ”villageois masculin”. Că dacă e diferit de diferit de masculinul normal.
-Nu, e mai mult treabă de politețe.
-Deci e un fel de titlu, cum ar fi Doctor?
-Exact, un fel de doctor, dar mai informal.
-Și pentru femei se spune tot așa?
-C’est tres impolis d’appeler un femme comme ca!
-Și-atunci cum?
-”Fă!”
-Deci este un gen până la urmă. Păi da, am zis!
Am discutat ce era și am crezut că rămâne așa, ca o glumă la care am râs doar eu în sinea mea.
Dar a verificat cumva informația cu o altă doamnă de origine română, care m-a dat în primire. Cu următoarea ocazie mi-a zis că n-a fost frumos ce-am făcut ( eu cred că da?) și m-a întrebat ce e cu umorul bărbaților români, că învațăm străinii, din românește, numai expresii vulgare și nu le spunem traducerea corectă? Că e imatur. Eeeh. Drept care a zis c-o să mi se adreseze cu ”ba” de-acum încolo ( e greu de pronunțat ”ă”).
Păi nu asta am cerut?
Doar că e puțin ciudat când aud ”Could ba please do the needful?” Ba!
Eu m-aș supăra! Ce e ăia Ba? E Bă! Puțin respect cplm! Și să zică mulțumesc că doar ai vrut să fii politicos, puteți să îi spui de adresarea familiară și mai gender specific Coaie!
Nu e asa, fă e mai rau ca bă. :))
Credeam ca avem deja toti pronume diferite – ca de aia avem nume toti.
Ai scapat ieftin, bine ca nu te-a pus sa i te adresezi si tu lui cu cine stie ce pronume, gen princess consuela banana hammock