La delfini la Ocho Rios – jupuială

Și cum căutam eu în geanta cu care venisem mulțumit de serviciile presate de tânăra care ne-a întreținut cu delfinii și ne-a spus lucruri despre ei, unele pe care le știam, altele pe care le uitasem mă gândeam cât să-i las. Dacă să fie 3000 $ jamaicani, sau 4500 sau nimic, că uite căutam căutasem până în fundul genții și n-am găsit GoPro-ul în al cărui mâner de la carcasă băgasem banii pentru bacșișuri. Dar camera mi-a luat o nimeni, adică nici soția, nici eu, dar eu m-am gândit că o să ia că m-a văzut când am băgat banii în carcasă m-a și întrebat dacă să ia o mulțime de alte lucruri pe care nu le-am putut folosi, până la urmă. Soția s-a gândit în altfel, nu știu în care. Nici nu mai conta în momentul ăla și mi-a părut rău doar de fata aia că în rest nimeni de nicăieri din apropierea zonei cu delfinariul nu merita vreun bacșiș și pentru ceva. Am încercat să scot de la bancomatul din incintă care însă nu funcționa.

Le-am întrebat pe doamnele care vindeau suveniruri și alte brice și carice, dacă pot să îmi dea cash și să încaseze bani de pe card. În Statele Unite și UK și alte țări civilizate se poate; nu, nu în România. Le am și spus pentru ce anume că vreau să las bani și și cuiva din complex și nu am chef, dar mi-au  spus că nu,  sau poate mai târziu, când nu ne vede nimeni, că nu știu ce.  Ei, lasă. Că de ce?

***

Că dacă ești în Jamaica poate te gândești te duci să dai și un delfin în parc, un animal, ceva.

De la hotel vindeau trei tipuri de bilete; două de făcut baie cu delfinii și unul doar de mângâiat și întâlnit delfinii.

Soției i s-a părut că pachetul de făcut baie cu delfinii e un pic abuz față de delfini și a preferat să îl luăm doar pe ăla de întâlnire și mângâiat. Lucru cu care am fost de acord  și cred că a fost cea mai bună idee.

Lucrurile funcționează un pic altfel, dar bănuiam, așa că din momentul în care am ajuns acolo de la recepție unde le-am arătat biletul au încercat să le lase impresia că pachetul ăsta e ăla mai nașpa de săraci și că dacă vrem să upgradăm, că altfel o să stăm într o apă foarte mică, unde tot ce o să facem o să fie doar o să punem mâna pe delfin și suntem siguri că vrem asta?

Numai că mă gândeam că nu sunt așa sigur, noroc că era soția.

Tot de la recepție mi s a spus că dacă vrem să facem poze au ei un pachet șmecher cu 140 $ și de banii ăștia putem primi mai mult de opt poze și că e cel mai bun pachet, că altfel o singură poză costă 80 $, care e scump.

Cum ar veni că oamenii se desenează o poză și te încadrează în ea ca pe proști.

Când le am spus că nu mă interesează, mi-au spus că prețurile astea sunt valabile doar acum pe urmă o să fie și mai scumpe că pozele le fac ăia oricum. În mod normal trebuia să le spun că să nu-i prind că fac vreo poză, că nu mă interesează, dar i-am lăsat în pace că n-aveam poftă să mă cert la ei pe tarla.

N-o să fiu bulangiu, pozele erau, în principiu, făcute ok, profesionist; din cele șase-șapte poze cu mine și șase-șapte poze cu soția, cred că puteam alege două-trei cu fiecare, ceea ce e o proporție normală, chiar bună, pentru fotografiile făcute profesional.

Pe de altă parte 140 $ pachetul, sau 80 $ poza mi se pare exagerat indiferent cât ar fi prețurile, care ar fi priceperea și costurile operației. Fotograful, efectiv în 45 de minute, a făcut poze la cel puțin 15 persoane dacă nu mai mult.

Ce fac ei este să-ți interzică să vii cu propriul echipament foto în zona cu delfinii și sunt foarte stricți cu privire la asta; au anunțat că cine are telefon sau cameră va fi îndepărtat în grup și petrecerea se oprește pentru toată lumea până se rezolvă situația, pe timpul vizitatorilor, special ca să nu încurajeze pe nimeni, lucru care poate fi de înțeles, dar în contextul ăsta mi se pare coercitiv și hustle.

Vor să-ți lase impresia că dacă nu cumperi pozele lor pierzi ceva și chiar spun asta, însă pe mine vrăjelile astea mă lasă rece, că eu niciodată nu poți pierde ceva ce n am avut iar timpul am ales deja să-l pierd cu activitatea asta.

Mai aveau o zonă de vizitat iepuri, cred că domestici, și niște păsări, doar că și acolo mi s-a făcut scârbă; imediat ce am mers să vizităm, a venit un tip care voia să ne arate  el păsările și iepurii, ca și când nu avem și noi ochi și puțea a om care cere bacșiș, așa că am zis că lasă că venim mai târziu, într-o altă viață.

În pachetul excursiei de 270 $ pentru două persoane era și prânzul care era compus din ceva jerk chicken, adică un fel de pui prăjit în stil local cu orez și care mergea cât de cât, de foame.