Încep direct, că nu-mi ascund poziția.
Legea Vexler a fost formulată de inițiator ca un căcat. Nici forma adoptată de parlament nu e prea bună și nu-s de acord cu ea.
Nicușor Dan are dreptate, în ciuda unor guițaci care au idei wokărite, în mintea lor ei fac bine, dar sunt proști de bubuie, nu le mai dau numele, dar sunt în mainstream.
Citez din legea pizdii fix pe punctul invocat mai sus de Nicușor Dan.
La articolul 4, alineatul (2′) se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„(2′) Distribuirea sau punerea la dispoziţia publicului, în once mod,
de materiale fasciste, legionare, rasiste şi xenofobe constituie infracţiune şi se
pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.”
Muie, bă, muie! Ar trebui să ieșim în stradă pentru asta, dacă se organizează protest, iau avion și mă prezint, că asta e despre dreptul de a nu uita istoria și despre posibilitatea de a lupta împotriva falsificării și chiar despre dreptul la liberă exprimare și libertate.
Din punctul ăsta de vedere încep să îi înțeleg pe suporterii cegiști, că nu-s toți idioți, unii doar se agață de omul care pare că le susține punctul de vedere, indiferent în ce mod handicapat o face.
Și e puțin amuzant, pentru că o parte bună din fanii legionarilor și extremiștilor din anii 30 erau fix în sistuația asta – li se punea pumnul în gură, erau abuzați, erau împinși către stânga, erau furați – iar extremiștii ăștia păreau că îi susțin, drept care au achiesat la doctrina lor, cu toate tâmpeniile și au susținut și violențele și intoleranța și toate lucrurile de care pe drept cuvânt au fost condamnați. Pentru că au fost puși la colț și doar ăștia i-au reprezentat. Iar asta trebuie să ignorăm și să băgăm sub preș acum.
Pentru că ”punerea la dispoziția publicului, în orice mod” înseamnă că eu dacă vă pun link către ”Cărticica șefului de cuib„ în orice scop, să zicem că discutăm în contradictoriu și vreau să dovedesc ceva, ca aici de exemplu – eu cam detest legionarii și pe Codreanu – dar nu așa ”la grămadă”, că au avut rolul lor în istorie și nici inamicii lor n-au fost mai breji, sau nu cu mult oricum, sunt pasibil de 5 ani de zbârnă, nu?
Va trebui să demonstrez în justiție faptul că nu o fac în scop de propagandă că eu nu-s fanul lor, dar hei, dacă aș avea o părere bună?
Poate sunt prost, sau poate-s unghiuri pentru care poți avea o părere bună, ignorând aspecte – multe aspecte, dar nu voi putea ști mai bine, că nu pot distribui materiale pe temă, nu mă poate corecta nimeni, sau nu pot eu corecta pe nimeni, că n-avem voie să avem discuția asta, din moment ce nu putem discuta pe materiale și nu ne putem pune, fiecare, pe masă, sincer, ideile și convingerile.
Dar nu vom renunța la ele, nici eu, nici alții, doar ne vom crea camere mai mici de ecou, vom simți care cercuri rezonează cu noi și așa apar din nou mișcările extremiste secrete, iar cei ce au afinități de extremă dreaptă, vor fi forțați să le dezvolte în subteran, că de aia se numesc subteraniști, presupun, și vor lovi de acolo.
Acuma, aparte de asta, văzând și faptul că de ziua națională Nicușor Dan a decorat un fost militar presupus legionar și afinitățile lui anterioare, memento referendumul pentru familia tradițională, cred că el e un pic de dreapta tradiționalistă, nu neapărat ce catalogăm azi extremist, adică e destul de inteligent să nu se manifeste ca atare, dar are o sensibilitate. Și e bine că o are, că sunt milioane de români, da, milioane, cu viziuni naționaliste, tradiționaliste și de dreapta și să fie reprezentați și protejați , până la un punct, de președinte e ceea ce e nevoie, e motivul pentru care votează.
Sper să nu treacă legea asta, sper să nu treacă așa oricum, pentru că ne duce în punctul din care Vestul acuma încearcă să se urnească , cu costuri și traume.
Or să-l tot sape pe Nicușor Dan pe la colțuri cu chestia asta și altele. Gen au invitat ( sau au primit) ăia de la Hoțnews un ”aventist” ( fost misionar de la o sectă d-asta din SUA, din ăia de-ți băteau pe la ușă în anii 2000, bă) cu master în participarea României la războiul mondial II, ca să scrie un articol în care ne explică el cum Nicușor Dan propagă o imagine greșită ( și ca să-și promoveze cartea cu părerea lui, normal), că domne, a fost armata română curajoasă și eroică, dar nu e așa, că au fost și răi, că au omorât evrei și-așa mai departe.
Și, tehnic, are dreptate, așa au făcut. E consemnat în istorie masacrul de la Odesa din 1941 – de când românii și nemții au cucerit orașul ăla. Este faimos ordinul Mareșalului Antonescu, trimis de către colonelul Davidescu, către generalul Macici. Am pus link către o sursă, dar las poza aici.
Se discută că au executat circa 10,000 de persoane. Că de ce?
Ca represalii pentru că faptul că rușii, după ce au pierdut orașul au plantat niște mine în niște clădiri în care s-a instalat conducerea armatei române , care au bubuit omorându-i pe ăștia, pentru trupele românești pierdute în timpul asediului și pentru că urau atât comuniștii, cât și evreii și îi considerau cumva vinovați de multe – cu privire la comuniști aveau ceva dreptate.
Și pentru că , o parte din ofițerii ”din linia întâi” erau unii din ăștia – legionari care s-au opus loviturii de stat date de Antonescu, care a vrut să le ia puterea, ca urmare a cum s-au manifestat ( masacre, standard) în cele 3 luni de alianță .
Și pentru că așa era lumea atunci. Sigur că azi numim genocid ce s-a întâmplat atunci și ăsta a fost unul din motivele pentru care Antonescu a fost condamnat la moarte ( bine, un alt motiv a fost că au câștigat rușii și comuniștii, drept care au putut face asta ), dar în zilele ălea lucrurile se vedeau altfel. Rușii erau cei care luaseră Basarabia ( înapoi, nu, nu turul doi), și aveau și ei obiceiuri de felul ăsta – salut, Masacrul de la Fântâna Albă ( 1 aprilie 1941). Dacă te uiți, până în octombrie n-a trecut așa de mult timp, așa că, pe undeva, a fost un pic de răzbunare acolo, ceva cuțite. Sigur, tot crime de război sunt, dar un pic din altă lumină. Era un conflict etnic acolo, în care, pentru o scurtă perioadă românii au fost mai duri și și-au luat țara înapoi mai departe și mai sălbatic decât erau îndreptățiți.
Ce minimizează toți lacheții cu doctorat, precum istoricul ăsta americănos, e importanța motivului pentru care au luptat romulanii în războiul ăla. Ăia chiar s-au dus să-și ia țara înapoi și și-au luat cam muie, dar motivul pentru care mai avem acuma România, câtă mai e, e pentru că o parte din bunicii noștri, de bunăvoie sau nu, au mers și și-au dat în cap cu rușii și pe cine au mai găsit. Și mulți au murit. Și sigur că ei erau ”trupe combatante” iar civilii masacrați aveau alt statut și nu e tot aia, dar ce e important e că romulanii nu ajunseseră la Odesa că se plictiseau la plug și s-au trezit într-o zi că vor să cucerească Rusia și să masacreze evreii.
Ci că într-o zi s-au trezit fără țară, cu rușii în dreapta și nemții în stânga și-un pic în cur, și că au avut cam o direcție în care au putut s-o apuce, în speranța c-o să iasă bine.
Ei nu știau că n-are cum să iasă bine și chiar dacă știau, n-ar fi avut ce să facă.
Și o parte mare oamenii care au format din armata care a luptat atunci, cine s-a mai întors, au trăit o vreme destul de lungă în rușine. Li s-au luat decorații ( bunicului meu nu, și a fost mândru de ele), unii au fost ținuți prizonieri, arestați, tratați ca paria, criminali de război, că știi – și rușii aveau războiul lor sfânt iar romulanii erau ăia spurcați, ei erau denazificatorii ( ca și acuma, lol ) cum ar veni. Pe urmă li s-a mai luat și restul, ce mai aveau și abia după Revoluție au fost reabilitați cu pensii de veterani de război – legea 49/1991.
Și nu e OK, pentru că se cultivă ideea că a fost greșit că au luptat împotriva Rusiei. Și n-a fost nimic greșit, a fost cât se poate de onorabil – ce-a fost greșit a fost cum au făcut-o, și chiar și aici, poate că judecata a fost destul de aspră raportat la context, dar na , s-a dat sentința, nu mai avem voie acum să punem la îndoială ce s-a stabilit deja, că dacă nu suntem atenți nu mai avem voie nici să discutăm.
Acum că am spus asta o sa continui cu bucata mea de șuncă din fasolea asta. A murit, între timp, nea Ion Vasile Banu și nu pot decât să salut faptul că simbolic a apucat să i se recunoască meritele încă din timpul vieții lui. Nu că ar mai fi contat la mare lucru pentru el.
Însă, la suprafață, atât cât pot cuprinde din datele publice, povestea acestui domn este povestea bunicului meu și singurul lucru de care sunt rușinat este că nu am reușit să trec dincolo de modestia lui, cât să înțeleg importanța a ceea ce a făcut în războiul ăla și să îl întreb mai multe. El nu prea a spus și pot să înțeleg de ce.
Nu s-a considerat niciodată îndreptățit să fie cinstit sau respectat se populație, și-a cerut doar pensia de veteran și drepturile pentru care a fost trimis să lupte. Nu s-a considerat un erou că a înțeles că România a pierdut.
L-am întrebat dacă credea că puteam câștiga și s-a gândit ceva și tot ce-a putut spune a fost că “n-aveam noi ce face atunci”. Nu am înțeles la care “noi” se referea, ei ca armată, ca popor, dar am remarcat expresia neputinței.
Și asta e. Oamenii ăia de atunci au făcut tot ce-au putut și ce-au știut ei, pentru a mai avea o țară pentru copiii lor și au reușit doar parțial. Iar noi îi judecăm ( voi, nu eu ) că ar fi greșit, din bucata de țară care ne-a mai rămas și pentru care ei au luptat. Fix cum au zis și rușii. Care au luat atunci înapoi o bucată din țară.
Fix cum zic americanii care atunci ne-au bombardat, că credeau că nu avem dreptate , că eram aliații nemților.
+1
M-ai uns la suflet cu articolul ăsta. Îți mulțumesc!