Întrebarea lui Marinescu, ministru al Justiției cu privire la de ce îl scoate Emilia Șercan acuma la interval, cu insinuarea că cineva îl atacă și e făcătură, că atacă justiția, el e un om corect.
Că el a respectat îndrumările, standardele și calitatea științifică de atunci.
Standardele de atunci sunt că se copia pe rupte.
Dar altceva e important. Acuzațiile sunt că a copiat calupuri de 25 de pagini. Nu știu dacă e așa, dar dacă e, nu mai ține bă ” standardele de atunci”. Ține de ești un mincinos impuțit. Chiar și cu citat, dacă din 247 de pagini ai copiat calupuri întregi de câte 25 de pagini, chiar dacă ai fi marcat corect citatul, tot copiat e. Nu există să copiezi 25 de pagini din altă lucrare, capitole întregi, să spui că face parte din teza de doctorat și să te scoți cu un citat.
Ideea doctoratului e că tu faci cercetare, faci trimiteri către lucrările cercetate, poți cita paragrafe cheie, concluzii, dacă e cazul, dar nu le reproduci în lucrarea ta cu copy paste.
De ce acum? De ce eu?
Că imaginea hoției, la o lucrare publică rămâne perpetuu și că nu poți fi spălat nici cu propagandă, nici cu influenceri sau avocați. Teza aia de doctorat boțită o să atârne tot timpul ca o piatră legată de picior și e corect să fie așa.
Nenea nu vad cum se poate să fi studiat doctoratul fiind preocupat de cercetare. Nici nu e o necesitate obligatorie. Este un aspect de vanitate și de intenție, nu ține de ”să termin și eu o școală, să am și eu o meserie”, ci de ”să-mi trec un doctorat la cingătoare”.
