“Un câine bun e un câine mort” – nici eu n-o puteam zice mai bine, dar titlul cinstit trebuia să fie altul : ”Da’ al cui e câinele?”

E vorba despre articolul ăsta de pe HotNews care deplânge practicile de eutanasiere din adăposturile canine și legea care sprijină asta.

Aplaud cu ambele mâini și sper să nu o schimbe cu nimic.

Sunt un om rău , din care cauză nu mă plac câinii.  Sentimentul este marginal reciproc.

În sensul că, sunt deosebit de lipsit de empatie – blochez astfel de sentimente parazite – și urăsc câinii fără stăpân, doar pentru motivul ăsta, că nu au stăpân și se comportă ca atare, sunt indiferent la câinii altora, chiar dacă mă latră, câtă vreme o fac de la ei din curte și îmi plac ai noștri și ai prietenilor mei ( cei mai mulți dintre ei ) .

Și nu vreau să dau bani pentru întreținerea câinilor vagabonzi, execuția , sau eutanasia e o idee bună, nici nu clipesc.

Câinii vagabonzi sunt o problemă nasoală-nasoală, nu numai una directă, pentru oameni, dar și una indirectă pentru posibilele din arealul lor.

Bă, ca animale din sălbăticie , probabil că mai rău decât câinii mă dezgustă șacalii .

Pe la mine prin zonă nu mai vezi picior de iepure,  sau de arici.  Au linșat tot.

Îi vreau dispăruți. Nu îngrijiți, nu eutanasiați , vreau să nu mai existe. Nu mă bucură moartea lor, în sensul de a ucide, dar mă bucură ștergerea din existență. Nu trebuiau să existe în felul ăsta în primul rând.

Dar vai, HotNews se plânge că  cu 9 milioane de euro au fost uciși câinii ăștia, că banii nu s-au folosit corect. Ba da, că așa e corect.

Nici nu e scump, 140 de euro pentru un câine.

Nu e bine să vedem astfel de articole, dar avem voie de o strategie de genul ăsta.