Mai merită să mă fac programator? Nu te mai faci programator, te faci debugger!

Era o vreme când ”debugger” era o aplicație a mediului de programare , iar eu cred ( se prea poate să mă înșel) că va defini o meserie.

Dacă zic că mie programarea nu mi-a plăcut niciodată, oamenii care mă cunosc or să dea ochii peste cap. Doar că e adevărat. Mi-a plăcut ce făceam cu programarea, nu – nu SAP, alte alea. Dar programarea în sine mi s-a părut mereu plictisitoare ca datul la sapă de cauciuc. Hai, bă, cu tractoarele ălea o dată, hai cu mecanizarea informaticii, ce scriem toți cod de mână ca niște țărani, hai cu productivitatea la hectar.
Acuma lumea se sperie de mecanizare.
Mecanizarea:

Știi când vrei să determini un copil să facă ceva și trebuie să îi explici ce trebuie să facă ca unui copil și ca să îl controlezi trebuie să îi explici cu cuvintele pe care le înțelege el, ce feedback trebuie să-ți dea, când și cum ? Poate nu știi, dar așa e programarea. Era, până la o vreme.
Și desigur că toți ați construit ”framework-uri” și framework-uri PESTE frameworkuri deja existente pentru a programa chestii complexe și interesante, că altfel mori cu zile.

Cea mai scârboasă parte a programării a fost mereu debug-ul. Și pentru mine. Am evitat mereu să fac treaba asta, dacă pot încerc să simulez cu mintea mea ce cred eu că face codul să mă uit la input și output și să găsesc problema fără debug. Pentru că e plictisitor de mori. Dar uneori e necesar , că n-ai nicio idee despre ce cauzează o problemă în alt mod.

Iar ăștia care faceți debug prin python, C++ și ziceți că ați dat de greu când intrați în al 3lea sau 4lea nivel de abstractizare din stack să sugeți pula cu miorlăielie voastre. În SAP începi debugul la orice enhancement pe la nivelul 20-30 de abstractizare din stack și dacă ai ghinion te adâncești până la 40-45 lejer. În caz că vă intrebați de ce pula mea câștigă ăștia cu SAP-ul atâta. Că e ca și îți servește unu cea mai scârboasă băutură care este , își târăște coaiele prin ea, o amestecă cu degetul după ce și-a scos cleiul din ureche, mai amestecă o linguriță de căcat pentru aftertaste, nu neapărat în ordinea asta și când vrei să întrebi ce e aia, te întreabă el – vrei să guști?

Acuma, cod poate să scrie orice prost, în fapt , majoritatea codului e scris de proști – dar să înțelegi de ce merge prost un cod, aia e o știință în sine.
Sigur că or să fie și debuggeri automatizați, dar una la mâna , nu știu dacă observați că AI-ul ”preferă” joburile pe care le vor și oamenii, ălea cu creativitate, cu management și ni le lasă numai pe ălea de căcat.

Iar ăsta e de cel mai căcat.
Așa că atunci când te gândești – mai merită să învăț programare?
Da, dacă vrei, mereu merită – că o să trăiești într-o lume plină de cod și nu, n-o să fie tot corect, nici pe-aproape de perfect, indiferent cine l-ar scrie. Dar mai presus de asta de foarte multe ori utilizatorul final nu știe nu că ce e greșit – ci dacă e ceva greșit – el doar vede că rezultatul nu e ăla pe care îl așteaptă el. De ce? Mistere.
E programul stricat, e programul greșit – în sensul că nu se află în ăla care trebuie, sunt datele bulite, e imprimanta scoasă din priză? Orice e posibil – utlizatorul de mâine va fi mai prost decât cel de azi , care e bătut în cap față de cel de acum 30 de ani, care era un guru că înțelegea cum funcționează un calculator și era în stare să interacționeze cu el.