De primăvară

A venit căldura, aproape 200 de grade la umbră. Farenheit, la umbra capacului grătarului.

“Vine copilu’ ăla la noi, facem și noi un grătar?”.

Gata, bag aparatul de sudură in priză și facem, că de cărămidă nu mă mai lasă.

Am zis eu că am făcut plan , degeaba.  Planul era altul.

Dar ăsta e o conversație cu mine însumi pentru altă dată. Acuma întorc la fripturi ( flipping burgers) ca să nu fiu acuzat că sunt supracalificat.

Mai pui o friptură, te mai uiți pe cer, să vezi dacă se vede vreun B52 și cum arată viitorul.

Viitorul e brutalist.

Sau ăsta e trecutul . Din nou, alt subiect, pentru alt text.

Copilul meu , îmi atrage atenția că copilul altora mănâncă vita tot ca ea – réer ( sau “rare” în engleză), și nu vreau să mă fac de râs ca ceilalți romulani la care a fost la grătar și i-au dat talpă. Că pe Brazilia au alte stiluri mai mișto – trebuie să încerc.

I-am făcut una 4 anotimpuri, bine doar 3 – în aceeași bucata de carne, o parte rare, o parte medium-rare și o parte medium. Nimic well-done.  N-am poză că e rușine cu  străini, va trebui să mă credeți pe cuvânt.

Șmecheria e cu cartofii la cuptor in untul in care s-au marinat vita.