Când l-am văzut a doua oară mi-a plăcut mai mult.
A doua oară la cinema . Că de ce , sunt retardat?
Și asta, dar trebuie să reparăm greșeli, iar eu trăiesc în mai multe lumi paralele , lucru pe care îl explic într-un articol viitor pe care îl scriu acum.
M-a întrebat soția dacă mergema film, ea era deja în oraș, iar eu la muncă, deci acasă – sună ciudat, nu?
Și nu știam că îi așteptam pe unii să îmi aducă niște pachete din Romania și știți cum e cu punctualitatea la români, de 5 zile îmi spuneau că vin în seara asta.
Când m-am lămurit că nu vin, i-am zis soției sa vină acasă să mă ia , ca să mergem la film și în vria asta , care este viața alături de mine, a venit răpide-răpide și a uitat că se aliniase cu copilul mare că vrea și ea să vadă filmul ăsta la cinema. Mno.
Așa că cu guilt tripul în buzunar i-a promis că mai merge o dată și cu ea și na, am fost și io, că la Vâlcea e ieftin.
Aaa, filmul?
Am plecat de la ideea că eu. film cu Ryan Gosling și trebuie să fie ceva nu de gravitatea Interstelar-ului sau a Marțipanului
După a doua vizionare abia realizez că e un film mult mai introspectiv decât unul axat pe detalii științifice și sci-fi.
Povestea ar putea fi subțire , dar este spusă frumos, iar asta face diferența. Este un film bun, nu am citit cartea , dar pariez că e mai bun decât cartea.
Îmi plac ideile de erou de nevoie, cooperare din necesitate și că suntem până la un punct ceea ce vrem să fie și el important, dar dincolo de punctul ăla suntem ce ne împinge societatea să fim, vrem-nu-vrem.
