Noi românii, avem ceva din gingășia cailor

Cam ca rușii așa. Sună peiorativ, pentru că este, dar…
Și prin asta vreau să zic că absolut niciun fel de bun simț, de aparențe de standarde de comportament, de ”nu o să cobor discuția la nivelul ăla, că chiar dacă sunt copt pe dinăuntru, parcă nu e OK să se vadă”.

Ultimul exemplu e cu scandalul juriului din Moldova, care nu ne-au dat noo decât 3 puncte amărâte.

Eu în situații din ăstea – că știm toți că e cu politică și plm, am fost învățat de mic , de acasă, să tac dreacu din gură că nu se cade să fii o țață, mai mult pierzi decât câștigi ca imagine, iar adevărul nu contează la nimic în situații din astea.

Aveai un agreement mutual, fără vreun contract că poate e și ilegal, ca în cazul ăsta, cu cineva, iar el nu se ținea de partea lui de înțelegere tacită, sau discutată în spate – ciocu mic și joc de glezne și vedeai pe urmă ce e de făcut, dacă îl arzi pe altă parte, îl aștepți la o cotitură, lași să treacă de la tine ( asta nu e valabilă pentru olteni ), etc stratageme de oameni mici.

Bineînțeles că ce dacă m-au învățat ai mei așa, că io tot ca țiganii și cocalarii, chiar 2 nivele mai jos decât ei.
Mi-aduc aminte că am dat o dată șpagă să ceva, nu numai eu, un grup și primitorul șpăgii nu s-a ținut de partea lui de contract, probabil în ideea că, ”nu s-a putut” și lasă că ne reglăm mai încolo și că dacă nu ne convine să sugem pula, că banii i-am dat . Aaa, da? M-am dus în gura mare și plină de puli să-i urlu ăluia în public că i-am dat șpagă cinstit, cât a cerut, menționat și suma, mă aștept la servicii din partea lui, că-l piș în cur. Dacă nu, banii înapoi cu dobândă.
Că nu, că ce șpagă, că sunt penibil – ăstea de-mi ziseseră ai mei că trebuie să evit așa ceva. Io. Cocalarul nambăr one.

Aaa, stai că am ȘI poze și înregistrări ( ilegale, desigur, dar mai contează când e vorba de șpagă?) să vezi tu clar ce șpagă ai luat , futu-ți curul mă-tii, dai banii înapoi, sau rezolvi problema ? Așa cu lume de față cu ăstea, și lumea aia nu erau procurori, DNA-uri sau polițiști – mă rog, unii erau, dar veniseră în civil. Vedeam că în jurul meu cade un pic cerul că mai erau și alții care dădeau șpagă, unii de care trebuia să ne ferim etc – și io cu sacul de nuci în toți pereții. Normal că vedeam, că în ciuda comportamentului nu-s autist, doar aleg să mă comport ca unul, uneori.

Normal că n-a mai luat nimeni d-acolo vreodată șpagă de la mine și, în general, am stricat și combinațiile altora care n-au mai vrut să discute cu mine vreodată mai mult de ”bună ziua, pa!”, dar nici n-a vrut să dea banii înapoi, bă. Cred că îi era frică :))): În scârbă a făcut ce-a promis și mi-a zis că „să nu mai audă de mine”. Aude acum, dacă citește aici.

Cu altă ocazie ( cred că am mai zis-o pe asta) eram la un examen, unde laborantul ”ne cam lăsa” să copiem pe toți, gen știi ce înseamnă expresia – eu mă fac că nu vă văd, voi mențineți aparențele. Cine, io? Eram și ofticat că ăilalți toți scriau mai repede decât mine, că pesemne ăsta devenise concursul, așa că mi-am băgat pula în aparențe, cursurile pe masă , etc. Ăla că ce fac acolo…

-Bă, ești prost? Cum adică că ce fac. Scriu lucrarea.

-Că nu, nu se poate așa ceva, că să duc imediat foile.

-Stai, că n-am terminat.

-Că nu, că nu știu ce. Când m-am plictisit de el, dus lucrarea, a întins mâna după ea că avea el schemă, eu băgat direct în teanc – fix ca în bancurile cu proști cu scheme de ”cum te cheamă” și ”tu știi cine sunt eu? ” Nu? Lux.
Nu, i-am spus cum și i-am zis să iasă imediat afară, pe interval, ce pula mea. A intrat profesorul titular în sală și s-a gândit el că e o idee bună să mă toarne – că studentul nu știu care m-a chemat afară.

Am râs și cu curul când l-am auzit pe profesor : „- Dar, mergi dom’ne, și vezi ce vrea băiatul”. A rămas laborantul mască și în protecția sălii de clasă – și bine a făcut.
Săracu om, nici nu știe cât noroc a avut că iubita mea n-avea poftă să trăiască lângă un cocalar violent și m-a băgat în ședință de corecție imediat.
L-am văzut mai târziu la o sindrofie, se uita încă la mine speriat. Și bineînțeles că am avut idei, dar era tot pe teritoriul iubitei și eram tot împreună cu ea. Ei probabil că-i era rușine cu mine, dar eu – că ăsta e argumentul pe care vreau să-l fac – un animal violent, n-aveam simțul ridicolului sau al rușinii și și dacă le aveam le ignoram complet. Aveam pe vremea aia și freză și alură de recalcitrant evadat.
Cred că dacă mai trăiește, și acuma e speriat nenea, că în viața lui anostă de laborant probabil nu și-a imaginat că se va întâlni cu un nesimțit tupeist de teapa mea la o facultate cu pretenții. Bine, și eu aveam pretenții nejustificate, care nu se materializau, că așa e viața.

*Considerați întâmplările ăstea ca dintr-o altă viață și ca exemplu teoretic ( domnu polițist) pentru ce vreau să spun mai jos. Oamenii se mai schimbă, când au acces la condiții mai bune și-și permit haine noi, fie și de la Zara, cu care să-și îmbrace caracterul animalic . Dar românii avem un pic de afinitate pentru troaca porcilor, când vedem un nămol și miroase un pic a ploaie, ne vin idei.

Așa și ăștia cu Eurovisionul lor.

Am fost, în pula mea, pedepsiți, că ne dădeam puncte unii la alții și noi tot așa o ardem. Normal că tot așa o ardem, pentru că noi știm că și alții la fel și pot să enumăr San Marino, cu Italia și Malta; Norvegia, Danarmeanca, Finlanda, Suedia ; Serbia , Grecia, Cipru. Nici nu vreau să încep cu evreii. Așa că mergem pe burtă și-i dăm înainte cum știm și nu am o problemă cu asta. Don’t hate the players, hate the game.

Problema apare când juriul lor ( Moldova) ne dă ceva puncte la mișto, al nostru le dă kings ransom și o scuzăm cu motivația că statul moldovean ne urăște și politică. Că UITE, publicul moldovean ne-a dat ( șpaga), voi de ce nu??? Evident că sunt căcănari și ar trebui un pic taxați cumva. Dar nu faci, bă, gura mare pe temă, că te porți ca un oltean sărac ( pleonasm, știu ) și teribilist care se lupta să evadeze din sărăcia anilor 2000.

A ajuns să-și dea directorul de la postul de radio demisia și că el se disociază de juriu că el iubește România și.

Coaaie, nu e OK să faci așa ceva, iar ne dau ăia la Eurovision ban, dar nu asta e paguba mare, iar râd de noi ca de proștii Europei, în pula mea, care n-au înțeles nici în 2026 cum e cu traficul de influență și corupția, se fac cu perdea, nu ieși în piața mare cu ele. Și iar n-o să vrea să facă nimeni combinații cu noi și rămânem să ne jucăm doar la scara blocului, că cine pula mea vrea să facă scheme cu așa proști?!

Iar cei de la Adevărul , salut Florentina Grigore, sunt fix așa , topor în cap, semnalizează clar că noi suntem ca rușii. Nu vrem nimic cu perdea, vrem să se vadă clar ce fel de oameni suntem , dar dacă ne confruntă cineva – băgăm un ”ce, mă, ce – ai dovezi? facem ce vrea pula noastră.”

Nu mai, bă, hai să nu mai fim așa, că eu am încetat na, cîndva după 20 de ani, că te mai maturizezi și ca bărbat, mai târziu decât femeile, dar cât de cât așa.