Văd că au fost ANVSA în control la ”British School of Bucharest”. Sunt sensibilos, că luam în calcul școala asta când erau copiii mici, ca alternativă greșită, dar cumva comodă, la a-i duce în țara cu pricina, sau în altă țară – ideea fiind să învețe Engleza mai repede.
Și au găsit ei niște bălmăjeli prin bucătărie, cu probleme de etichetare, de modul de păstrare a produselor – unele cu altele, sau fărăm funcție de regoimul termic și alte aspecte, dar nu aia mă enervează, chit că e important, ci altceva.
Mă enervează produsele expirate, au pus ei unele pe facebook, nu zic să intrați acolo, că e mai mizerie decât la British School în bucătărie. Nu zic de ălea care au expirat ieri, ci de ălea de anul trecut.
Produsul ăsta are valabilitate 1 an și ei au vrut să mai pună un an prin congelare.
Bă, n-o să mint, pe acasă se mai întâmplă și la mine să mai găsesc din ăstea vechi, și în general mai bagi produsul la congelator că nu-l gătești chiar proaspăt. Nu e OK, alimentar vorbind, dar acasă la tine, sau la mine, de pildă – merge. Un an , nu chiar merge, când le găsește soția le aruncă, că la noi nu vine ANVSA sau Piedone.
Problema e că acasă se poate întâmpla lejer chestia asta. Să-ți rămână stoc pe o perioadă lungă, la mine e chiar prin definiție, ”că nu știi când vine sfârșitul lumii”.
La o școală nu prea e OK. Nu poți să spui că din de când l-oi fi cumpărat tu, să zice 26.09.2025 – încă în valabilitate – timp de cât a trecut până acum, 8 luni, n-ai avut oportunitatea să le gătești copiilor somonul ăla afumat. Bă!
Și nu era doar ăla să zici că l-au uitat acoloșa.
Pe de-o parte dacă te uiți la ce produse sunt – calitate, taică, brand, prestigiu, țin la imaginea lor.
Pe de alta, bătaie de joc.
De unde concluzia dureroasă, dar care îmi validează alegerea ( nu mă bucur neapărat, am un gust ietin și amărui de Neumarkt ) că dincolo de eticheta formală, nu există în spatele aparențelor o practică care să se ridice la nivelul pretențiilor emise și că, probabil, nu există în România un price-point pentru servicii la care să poți avea încredere de calitate premium. Că oamenii care își duc copiii la școli ca asta plătesc grămezi de bani și au pretenții. Deșarte. Zic că nu există, așa la nivel comercial, nu că angajezi în privat pe unul, arunci cu bani în el, scrii un contract de sânge și face ce trebuie, or else.
Long live the romulan empire. Cum zici, nu e problema de price point, e o problema de cultura organizationala, cred ca si lu ceausescu i-ar fi dat aia mancare expirata, ca ciare domnle. Si apoi vezi la televizor de alea cum un hotel intreg se caca funie vreo saptamana.
Cum sa arunci bunatate de peste? Nici macar nu are majoratul facut.