Bă, nici nu știu de ce am început să mă uit la filmul ăsta, că l-am văzut la cineva, dar văzând numele am zis ”ai, lasă.”
Am făcut cumva o legătură între ”Mircea Bravo”, genul de umor popular promovat și o puzderie de clipuri din ăstea scurte de pe rețele sociale din registrul ”Vecina” – am primit share la unele din ele și efectiv îmi fac gaură în ochi, nu mă pot uita la așa ceva. Voiam să caut ceva, ca să pun un exemplu, dar nu, lasă așa, fără exemple.
Și, cu prejudecata asta am dat play la film cu frică. Eram și cu soția.
Nu e chiar din registrul ăsta.
Este un film de comedie de radioșanț, dar, un pic brânzos, un pic cringe, dar și cu câteva secvențe de umor destul de dur.
Presupun că din cauza asta, așteptări sub nivelul mări, îl găsesc neașteptat de bun. Nu e vreo capodoperă dar am râs cinstit, iar acum regret că n-am fost la cinema, că merită omul banii și cred că face filme din ce în ce mai bune.
