Prin Ghent

Pe drum către event am trecut pe lângă o românească, însă din păcate eram prea aproape să fac poze.
Zicea soția că a luat ceva foc, că miroase a lemn ars. Mirosea, da, dar și a carne pe jarul ăla și nu din aia de-o scot pompierii carbonizată. Pe scurt era o petrecere în balconul unui bloc și ieșea un fum de ziceai că ești în franța la incendiile de vegetație.
Nu știu dacă e voie, dar am văzut ceva ce doar prin București am mai văzut.

În schimb, am alte poze. Cu centrul lor vechi, unde am ajuns cu mașina, dar și pe jos, după ce am descălecat. Și unde am observat că se circulă cu orice, de la pejos, biciclete, trotinete, mașini tramvaie ( în ordinea asta) .

Au pe acolo prin centru o aplecătoare imensă care nu știu ce e și nici n-am întrebat că m-a înteresat doar ca fapt divers că arată megadubios.
Presupun că se vrea o operă de artă arhitectonică, și le-a ieșit un fânar megalitic.

Cu toată creativitatea mea, nu-mi dau seama ce se vrea șopronul ăsta, nici de dinafară, nici de dinăuntru. O dubioșenie.


Au multe poduri-podulețe și canale-canalete și bicicloae-bicirculete, dar nu chiar ca în Bruges, că ”Brugge” înseamnă poduri. Cred. Gent nu știu ce înseamnă. Pe canale te poți da în bărci, publice , cu ghid, sau îți iei tu canoe cu vâsle, sau barcă din aia de imigranți de la intex, ba, cred că am văzut pe cineva cu un paddle board gonflabil umfluros.

Ne-am uitat un pic la apartamente și prețuri, ceva frumos de la 400,000 de euro în sus, casele sunt la milioane, se știe, dar soția zice că gata, nu mai, ea nu vrea să mai locuim la apartament, nu se mai vede. Eh.

Aicea e o Flandră mai specială, ăștia vorbesc o belgiană ( flămândă d-aia ) în dialectul lor de Ghent, de-ți vine să-i iei la palme.
Am mers la o tarabă, domnișoara care servea vorbea în limba cailor cu un client, care seamănă cu germana, i-am zis și io în germană că vreau zwei bier, bitte – a înțeles aia tot, dar s-a uitat la mine mai acră ca un castravete la oțet și m-a corectat că ”twee” – care se pronunță țvii. Nici nu vreți să știți cum se traduce restul și câte ”j”-uri și arabescue-uri de oameni beți sunt în două cuvinte. Las-o așa…

Ce e frumos e că orașul e cam alb și ăia mai rasiști decât norvegienii. Se vede pe ei. Societate semiînchisă.
Îmi zicea soția direct că oamenii ăștia nu au nicio expresie facială și crede par rasiști. Hehhe, hehhee.
Am văzut citit undeva prin oraș ceva de Leopold II ( statuia lui au dat-o jos acum câțiva ani la presiuni wokjerite, adică de la ocărâți) – nenea ăla care a primit cadou o țară , nenea ăla care era frustrat că belgienii n-au și ei colonii și și-a trecut Congo ( da, statul, nu vreun bar, sau o mini insulă ) pe persoană fizică.
Belgia e o țară ca tot vestul, dacă nu mai rău, dar Flandra, în particular Ghent, sună neprimitor bine de tot.

Aaa, am fost în centru la un local care se numea ”Tourist Trap” și am mâncat ceva frumos de prânz în pauza de lucru, , pe italean. Mai mult frumos decât gustos, dar nu, nu chiar ieftin, 110 euro de două persoane. OK – Tiramisu a fost mare și bun, nu știu dacă mai trec de Crăciunul ăsta.