*Știu că era ”Jiul” dar io nu-s Tudor Gheorghe.
Bolojan ne spune să nu mai consumăm curent – NET0 până revine debitul pe Dunăre, că e scump. Nu mereu, dar seara între 8 și 11 noaptea, ceva mai bine decât pe vremea lui Împușcatu’ când ni-l tăiau ei, că e scump!
Dar există un motiv pentru care ăluia i se spune ”împușcatu’”, cum ar veni că chiar ”d-aia am murit noi la revoluție”.
E amuzant că atunci când nu facem energie pe hidro, că e secetă se oprește și centrala nucleară.
Și încep să apară întrebări , ca asta de la Radu, că de ceeee, domnee, mai facem reactoare nucleare în loc să descentralizăm rețeaua de curent electric și să facem numai panouri-panouri și fofeze-fofeze. Întrebări retardate, să ne înțelegem ,dar doar nu credem că numai nemții au fost proști când au apucat-o pe drumul pavat cu eco și greenwash al eolienelor și instalațiilor solare, închizând centralele nucleare, iar acum sug pula pe cărbuni și se dezindustrializează, printre altele, și că e energia nerezonabil de scumpă.
Tot o să auzim genul ăsta de retorică tâmpită, care o să ignore că aserțiunea că mereu bate vântul sau e soare – e falsă și că ai nevoie de curent și noaptea și iarna, sau când plouă și nu bate vântul , sau când e iarnă nucleară și erupe vreun vulcan, sau sau.
Trebuie mai multe nucleare până să avem o rețea din soare balansată din baterii și chiar și atunci e bună o nucleară – pe sistem diversificare.
Ce e nevoie e o altă paradigmă a răcirii.
Sistemul de răcire de la Cernavodă funcționează cam așa:
Aburul produs de reactoarele nucleare și trecut prin turbine , merge într-un condensator, cam țuica de la cazan în serpentina din butoiul cu apă, cu excepția că nu folosesc musai un butoi, ci un circuit deschis cu evacuarea căldurii pe Dunăre.
Evacuarea trebuie să se facă astfel încât ecosistemul să nu fie distrus, nu vrei să fierbi peștii, drept care gradientul de temperatură evacuat de la condensator ( 7 – 10 grade ) să nu se resimtă în aceeași măsură pe râu, pe cât posibil.
Studiile de mediu urmăresc ”pana termică” ( thermal plume) până la gradiente de 1 grad Celsius, ca având efecte măsurabile asupra mediului. Că asta ne oprește de la a ține Centrala aia să duduie – mediul, că avem din astea cu ”protecția mediului” și ”norme de mediu” – dacă eram io dictator, eram cu ”dă-i, bă, să zacă”, pe model Ceaușescu, că ce frumos era atunci, când îi dădeau să zacă la Oltchim și treceau lin pești morți cu burțile în sus pe Olt, de nu-i mâncau nici porcii, o minunăție și o frumusețe de copilărie.
Colac peste pupăză, când scade nivelul Dunării , în speță, din cauza debitului redus, crește și temperatura apei și nu mai suportă atâta diluție de apă mai caldă, te-ai fi gândit?
Pentru a putea funcționa cu un debit redus al Dunării, e necesară o soluție alternativă de răcire. Părerea mea. Mai degrabă decât să nu mai construim reactoare nucleare. Sunt necesari cam 46m3/s per Gigawatt ( pagina 8 ), deci circa 70m3/s la 1.5GW la răcirea în regim deschis, Cernavodă are capacitate de 92 m3/s ( pagina 72) , iar la nivelul minim, canalul de aducțiune are un debit de 227 m3/s – ce vrea să spună că nu avem o problemă tehnică de răcire, ci una de mediu ( ideologică, dacă vrei ) de încălzire , că nu vrem să riscăm să moară peștii , să tulburăm ecosistemul.
Principii. Și dacă avem principii, există soluții, dar pe bani.
Una din cele mai comune e cu turn de răcire prin evaporare. Pentru o capacitate de 2 reactoare, soluția asta poate să coste jumătate de miliard de euro, așa ochiometric.
Dar o soluție de genul ăla ar consuma ceva de genul 1.5 – 2 m3/s de apă ( ar evapora-o) pentru a răci 3GW de căldură ( reactoarele au puterea termică de 4.36GWth fiecare, la circa 1.3GW de energie electrică netă produsă – diferența trebuie evacuată drept căldură) .
Se bazează pe metoda bulbului umed ( wet bulb), pe care funcționează răcirea și-n organismul uman. 1kg de apă are căldura latentă de vaporizare circa 2.4MJ/kg ( la temperatura de 30 de grade C). 3GW = 3GJ/s => 3000MJ/s = 1.25tone apă/ secundă circa 1.25m3/s.
Un lac cu o suprafață evaporativă de 10km2 cam rezolvă problema prin evaporație superficială – fără a fi nevoie de turnuri de răcire.
Treaba asta n-am inventat-o eu acuma, a fost folosită la o centrală infamă, Cernobâl – un lac de acumulare de pe râul Pripyat, fix cu scopul ăsta.
Cu plăcere.
