S-au angajat politrucii romulani să adere la moneda euro că să nu ne scadă ratingul de țară. Din nou pe sistem democratic, nu au întrebat pe nimeni adică, nu a fost în niciun program politic de partid de la guvernare – nitam-nisam, euro tată, să avem și noi.
Nu ne primește nimeni la niciun euro, momentan, asta ca să fie clar, că avem scheme.
Taica Isărescu se folosește mecanisme specifice , inclusiv de finanțări de la UE ( PNRR și orice alte programe ) , în ideea că România rămâne beneficiar net ( primim mai mulți bani de la UE decât contribuim ) pentru a stabiliza curul euro, mecanisme ( vezi crawl-like) care nu sunt permise de țările care vor să adere la moneda europeană, pentru că bufferele de absorbție a șocurilor și agățarea de finanțări în alte monede cam trișează jaloanele care definesc stabilitatea monetară observabilă in sistem free float.
Dar dacă ne-ar primi, ar fi bine?
Pe o parte, pentru mine și pentru tine, dar mai ales pentru tine, ale căror depozite in lei reprezintă pușculița lui Isărescu de depresurizare monetară, iar depozitele in euro un buffer monetar, da. Pentru că la euro nu mai pot genera nici BNR, nici guvernul , inflație după cum le taie capul. Inflația , în mare, cu excepția produselor locale rămâne fixată în zona euro, dar și produsele locale , care au ceva spatiu de inflație flotantă sunt ancorate în preturile in Euro, că dacă s-ar scumpi un produs peste media din zona Euro, vine concurența și îți bagă în casă mai ieftin.
Asta poate să fie și rău, pentru că există spațiu de manevră și pentru ca preturile să se alinieze în sus, la produsele și serviciile care nu sunt aliniate.
Pentru industrie și producători care exportă ar fi așa și așa, nu rău , dar nu la fel de bine cu un curs leu care se depreciază ușor-ușor. Și din punctul de vedere al costurilor cu muncă și din punctul de vedere al balanței costuri de producție prețuri de vânzare.
Ar trebui să îți pese? Dacă angajamentul ar fi pe bune, ar trebui să te bucure. Dar nu prea pare. Poate când o muri nen’to Isărescu.
