Apa, aerul și fraierul – ediția de UK

In Reading taie consiliul copaci de pe străzi când vor ei. Nu zic că nu or avea motive, zic că aia fac.

De plantat alții, poate. Dar, acum avem inițiative private.

De cerșit.

Cum funcționează asta.  Tu ii contactezi pe ei, că vrei să sponsorizezi un copac. Ei întreabă consiliul dacă de ce nu plantează un pom pe strada ta, unde.

Când consiliul aprobă, le dai tu lor bani 295 de lire, dacă vrei să ți-l uzi tu, sau 395 să ți-l ude ei. Dacă ești zgârcit, îți dau ei mesaje când  să îl uzi, în zilele de vară, să te duci cu găleata la el, că o să ai , probabil, “hose-pipe ban”.

Plantează copaci de 5-7 ani , care au deja 3-4 metri înălțime. Că aia au impact. În buzunar, normal.

Pentru ce contează, la înălțimea aia , cam atâta costă un copac – unii poate și mai mult. Doar că ei nu zic undeva a explicit ( am lins materialele lor, desigur ) , ci doar că se ocupă “să fie plantat*. Ar putea să facă jalbe la consiliu până îl plantează ăia ( că e datoria lor ), tot pe banii tăi. Dar tu ești sponsor. De jalbe.

Desigur că poți scrie tu la consiliu și să îi întrebi dacă îți plantează un pom pe stradă, sau dacă te lasă pe tine, ce.

Dar cum, că nu ăsta e sistemul corect de charity din țara asta.