Sunt sătul de discuțiile ăstea cu românii care folosesc, pardon, folosim în discuții economice sau sociale denominarea aia veche a banilor, de dinainte de 2005, aia cu milioane. Am încercat să pun umor în capacele pe care le dau tuturor văitacilor care cred că impun ei norme sociale și se jeluie că ei nu mai pot și ar trebui să ne oprim. Să ne sugă pula.
Ar trebui să fie un filtru de detecție a târfelor de atenție cu motivul ăsta. Când auzi pe unul care se vaită public că pe el îl deranjează, că ce deștept e el și ce proști sunt restul, jap cu pumnii și cu picioarele pe el, acolo în public. Cineva ar putea chema poliția pentru licența poetică de mai sus, în realitate n-am bătut pe nimeni că e prost sau că e pizdă cerșetoare de atenție, nici nu instig, dar sună literar corect pentru textul ăsta.
Ultimul e lachele ăsta. Care crede că ce facem noi românii acum e un handicap, asociindu-l cu ceea ce făceau, pe drept cuvânt, și francezii după anii 60. Oamenii ăștia sunt radicalizați financiar, cum ar veni. Au un fundamentalism monetar, în sensul că dacă le spui alte sume decât se așteaptă le dă cu radical ( de unde termenul de radicalizat, nu?) și nu-ți mai înțeleg vorbele, au nevoie de restart. Fac spume la gură ca și când problema e la tine.
Am zărit articolul in feed de la o cunoștință, amuzant, o doamnă fostă profesoară de matematică și care a lucrat și in domeniul financiar, care sunt sigur că nu are o problemă să facă calculele în bani vechi , sau noi, fie și în același timp, fie și în monede diferite , dar presupun că i s-a părut interesant și valid.
Mie nu. I-am scris și dumneaei o bucată din textul ăsta de mai jos.
Eu cred că neadaptați ( sau retardați, dacă e să mă exprim fără filtre) și problema e la ăia care se nu înțeleg sau se prefac că nu înțeleg prețurile ălea vechi și au o problemă în a-și seta creierul să taie, sau să pună zero-uri la bani funcție de context și visează să se schimbe norma socială după o lege făcută nu ca să simplifice ceva, ci doar să uităm faptul că, dar și CUM am ajuns la milioanele ălea de pe bani și să pierdem referințele prețurilor și ideea că faptul că ne-au șters zerourile de pe bani cu o lege nu înseamnă că au șters și inflația.
Reziliența românească ( sau aia franceză) – este una socială – dacă e ceva, e de apreciat, faptul că copii nenăscuți în 2005 înțeleg și folosesc referințele corecte social și nu ne ancorăm într-o denominare normată ci existăm și ne exprimăm în economia socială în care vrem, sau avem nevoie să existăm, după caz, ne face superiori lacheților cărora li se pare greu și un calcul simplu de adăugat sau extras zerouri după caz, necum cu conversii la altă monedă, iar lache ăsta e doar un căutător de atenție.
Efectiv nu ai niciun argument să te dai cu curul de pământ în public, că tu te chinui și că e greu, când până și copiii ăia care pică examenul de capacitate și trec clasa pe șpagă pot să facă conversia asta.
Nu-l obligă nimeni și nu obligă nimeni pe nimeni să vorbească cu milioane, e liber să folosească forma scurtă și o să fie surprins că noi, ceilalți, înțelegem ce spune și n-avem niciun chin. Că noi nu suntem nici deadaptați și nici retardați, doar suntem mai inteligenți, mai bogați cultural și decidem noi când trebuie să fim flexibili.
Ce facem noi e folclor, e istorie, e reziliență socială și ne pișăm pe părerile simplioților ca el – cu boltă.
E dreptul oricărui om să uite, sau să se prefacă că a uitat istoria, chiar aia pe care a trăit-o. Presupun că psihologic poate fi confortabil să mergi înainte pe noua realitate care ți-a fost impusă fix cu scopul de a te debarasa de bagajul trecutului care altfel ar cere dare de seamă și reparație, ca atunci când te-au bătut părinții când erai mic, sau profesorii la școală, că erau niște proști și n-ai ce să faci ca să schimbi asta, așa că mai bine uiți că s-a întâmplat, că e mai simplu și mai bine – terapeutic, să zic așa.
Foarte bine. Dar unii dintre noi nu uităm, nu vrem să uităm și transmitem asta și copiilor noștri și numesc un jeg ordinar orice om care-mi pretinde mie să uit că se chinuie el cu memoria mea. Nu ești obligat să te chinui cu nimic, dacă ești prost și atâta poți, sau dacă nu vrei. Mă rog, o să-ți freci coatele de mine că, involuntar, o să-ți reamintesc trecutul de fiecare dată când îmi număr banii în milioane și va trebui, probabil , să treci pe pastile, dacă ești sensibil psihic.
Noi, ăștilalți, noi suntem rezilienți și foare adaptați, că mai adaptați sunt ăia care pot trăi în două lumi, sisteme de numerație, sisteme financiare, nu ăia cărora le dai ecran albastru spunându-le un preț pe care nu-l regăsesc în baza de date din creierul lor.
:))))))