Cred că cei mai tari curieri din România sunt GLS.
M-au cam învățat că nu-s pe zonă și discutăm omenește, îmi parașutează pachetele fără ”fan box”, ”easy box” și nu mai știu ce căcat de dulapuri de unde să se ducă cine să le ia, că deseori eu nici nu-s măcar acolo.
La unele îl caută direct pe tata, că-l știu.
La alții mă sună că unde las și eu pachetul ăsta, zi-mi PIN-ul.
Acuma mă căuta cineva că avea pe adresă bloc , eu nu am pus, dar a fost, mă gândesc ceva eroare la furnizor, CEWE îi cheamă, pe ăia cu pozele.
-Că e cumva localitatea greșită, o fi Drăgășani?
Nu domne, e bine, vezi acolo strada, numărul – aia e.
-OK, cum ajung , că sunt în locul cutare.
-Din ce direcție?
-Aia.
– Înainte și la stânga….
Între timp, deschid sistemul de supraveghere, pun pe camera de la livadă, dau pă live, și o sucesc un pic mai așa să ia și drumul. Verific că e omul pe drumul cel bun, mă bat pe burtă și închid. Aia e!
Nu e, că mă sună omul că nu găsește că a ajuns la [XXXredactatXXX].
Așa realizez că n-am camere destule, mai trebuie. Mă ocup! Fără doar și poate.
Că nu are loc în cutia poșstală.
Eeee, trebuie să-mi fac dulap mare. Sau nu.
-Puteți să-l aruncați peste gard, sau deschideți poarta și lăsați-l înăuntru că cred că e descuiată.
-Că dacă-l ia cineva ?
-N-are domne, cine.
Nu i-am mai zis, mi-am zis doar în mintea mea un ”Nu vezi că ești singur prin sat? Suntem toți pe camere.” Locuim virtual.
Nu-s doar eu așa. Nu-i doar în satul meu așa. Cunosc mai mulți oameni care locuiesc activ în două țări și sunt de condiție normală, nu bogătani sau ceva.
