O să vedeți peste tot faptul că VW , care se uită să concedieze 100,000 de muncitori până în 2030, și nu mai e mult, trebuie să se grăbească, tocmai a lansat un Jetta electric la 10,700 de euro. Prețul de bază na, cum era Logan mașina de ”5000 de euro”. Odată, demult – amuzant, că eu tot de 5000 de euro văd mașina aia și azi și ar fi o mașină foarte cinstită la 5000. Dar nu că, dom’ne, inflația, costuri.
Și lumea se întreabă CUMBĂ, ăștia pot produce și vinde în China Jetta mai ieftin decât Dacia Spring?
OK, nu mai arată a un vozvagin, arată a BYD, dacă mă întrebi pe mine.
Dar nu asta contează, ci faptul că nu arată și presupun că nu pute a Sprint. Iar Sprint se vinde, în Europa.
Și nu numai Sprint, ci tot soiul de, scuzați-mi franceza, trotinete leșinate, vopsite în mașini. Nu e că le iubește lumea atât de mult și dincolo de aspectul utilitarian, că sunt utile în oraș – în sensul că ce să faci dacă n-ai locuri de parcare destule și consumă și puțin,e pe drept cuvânt, e aspectul de sărăcie.
Amuzant, dar europenii, ca și chinezii, ne permitem mașini mai degrabă la 10-20,000 de euro decât la 50+, zic de majoritate. Nu, nu mai suntem noi ăia atât de bogați, suntem găuriți de taxe și de costuri, care sunt tot un soi de taxe, sau dijme, dacă vrei, chit că private.
Diferența e că chinezii le primesc.
Și dacă te întrebi de ce, răspunsurile sunt în jurul a ”e ieftin să produci în China”.
Și evident că următoarea întrebare e : OK, ce pula mea înseamnă asta?
Prima rachetă în muie pe care o primești de la orice economist de bordură e legată cu costurile cu forța de muncă. China e o țară mare și forța de muncă și costurile ei depind de locație/ regiune. În zona industrială salariile minime se învărt în jurul a 400 de dolari americani, iar ăsta e netul, pentru că taxele pe venituri mici sunt pe la 3%.
Salariile medii diferă, că au și ei K-shaped economy, dar nu-s mai rău decât România, pe zonele industrializate.
Răspuns: Era o dată munca ieftină în China, acuma nu așa de ieftină, ceea ce înseamnă două lucruri:
- Că diferența de preț vine de altundeva.
- Că și la noi oamenii câștigă similar de puțin, doar rablele sunt scumpe!
De unde vine diferența – nu e foarte simplu de explicat, că diferența e mare și vine din multe locuri. Pe partea strict de operațiuni și structură pare să vină din :
– avantaje financiare (ajutoare de stat, care nu prea-s permise în UE, finanțare preferențială sub prețul pieței)
-integrare verticală ( unii producători externalizează părți mari din producție către furnizori Tier 1 ( lohn) concentrăndu-se pe volum și standardizare – high level)
– concentrare – centralizare mai bună , la scară – chinezii concentrează R&D, producție, Tier 1 suppliers, pe toți în același oraș, nu că țară. Overheadurile de cost și management sunt substanțiale pe modelul european mai descentralizat .
În particular VW își mută acum ȘI R&D-ul din Germania în China, pentru costuri mai mici de dezvoltare – amuzant?
-când ai Tier1 suppliers care depind exclusiv de tine ca producător poți integra, a se citi forța/ impune modele de finanțare prin termeni de plată foarte lungi gen jumătate de an, lucru care reduce costurile de finanțare și forțează furnizorii să-și asume riscuri financiare. Creează o rețea de dependență care favorizează stabilitatea – imaginează-ți un furnizor care vrea să-ți mărească prețurile dar tu nu i-ai dat banii pe producția de acum 9 luni. Îi spui, bă, mă falimentezi și dacă ar fi cu sacii în căruță, ar putea spune ”sugi pula, nu mă interesează” – așa simplificat la nivel de bordură, dar sacii sunt la tine în căruță și sunt motivați să coopereze.
Nu e un model de business pe care îl laud, eu nu fac așa, dar duce la stabilitate mai bună.
– parazitism al sistemului de drepturi de licențiere, gen producătorii de mașini chinezești refuză să plătească licența 4/5G prin avanci și e la nivel de politică de stat.
Dincolo de asta, în Europa avem alte nivele de siguranță și ”regulatory compliance” care produce costuri.
De unde mă uit eu mi se pare că am construit o societate pe care nu ne-o putem permite, iar asta de obicei duce la colaps și un shift de leadership în lume.
Istoric a fost valabil la majoritatea imperiilor , cel puțin de la romani încoace.
Externalizarea producției în China a plecat / a fost fondată pe o minciună – că bunurile erau prea scumpe pentru că munca în vest este prea scumpă , iar lucrurile au mers din rău în mai rău, pentru că industriile nu au rezolvat problemele reale, au tăiat doar costuri.
Anume, munca era mai scumpă în Vest decât în China, dar nu asta era problema. Acuma nici măcar nu prea mai e cazul, nu în aceeași măsură.
Problemele au fost de natura faptului că statul a forțat extragerea de valoare și de la cetățeni și de la afaceri prin taxe, fără a produce ce trebuie să producă statul cu ceva eficiență competitivă la nivel global, că așa ne-au prins chinezii, ei au reușit asta mai bine.
Și de natura faptului că pe modelul capitalist, s-a forțat extragerea de valoare cât mai mare și către acționari și am încercat să rezolvăm apoi, separat , problemele sociale cauzate de modelul ăsta.
Iar rezultatul e că Vestul produce mașini pe care cetățenii nu prea și le permit și vorbesc de ”fidelitate de brand” și le împing în față cu ”programe de finanțare”, menite să extragă și mai multă valoare de la cetățeni, este o adevărată criză, aproape de crash, a datoriilor auto în Vest în timp ce vorbim de standarde și reguli, în timp ce discutăm despre faptul că forța de muncă ”e scumpă”, în timp în China se produc mașini pe care și le permit și chinezii, dar europenii nu, că le blocăm oricum la import, sau punem taxe pe ele.
Iar asta înseamnă un singur lucru : We failed!
Yes, we did.