Doua observații socio-comerciale. Romania , ca un sat de vacanta

Nu, nu reclamă.
1.
Una cu cântare. Nu, nu muzică.
S-a fărâmat cantarul casei și cu el stricat, hop am pus 3 -4 kile,  așa din încheietura.  Mai un porc, mai o felie de pâine, mai un covrig…
Așa că fusei să îndrept lucrurile cât timp nu mi se dilata burta.
Cantarul vechi era o ieftineala din sticlă,  cu baterie CR 2032,  cumpărat pe la 30 de lei din supermarket.  3 ani a trăit.
Fusei tot acolo și cautam de data asta ceva mecanic,  cu roată și ac. Chestiile astea obisnuiau să fie destul de ieftine și durabile.  (Sunt conștient ca ăsta din poza de mai jos nu e de oameni, nu fiți troli).

Nu mai găsești așa ceva. Sau nu mai găsesc eu.
Toate sunt din stecla și cu 4 picioruse având fiecare cate un senzor.  Cunosc principiul de funcționare,  ca făcea parte din cursurile de electronica și cred că materialele sunt mai ușor / ieftin de fabricat “pe line de electronice”  decât cele necesare funcționarii mecanice. Totul se transforma in asta. 

În fine,  tot ce am găsit erau niște chinezării de la 35 de lei (mai plăpând decât ce am avut)   până pe la 100 (gen  tefal,  etc)  și unele de diagnoza,  intre 95 și 450 de lei. Am luat unu de diagnoza la 95 de lei.  Prin definiție e mai precis,  arată un pic mai solid și are senzori metalici unde pui picioarele și calculează %apă,  %grăsime,  %mușchi din masa corporală.  Chestii estimative, evident.
Pentru 350 lei puteam sa iau unul care interacționa cu telefonul,  dar  sunt prea zgârcit și nu îmi trebuie cântar wireless.

2. Eh și ma uitam la nume și am văzut așa :
Produse făcute în China și produse făcute în Germania ( sau pentru germani, scrise in limba germana) ,  ca de exemplu cantarul ăsta.

Și asta e o observație generală.  În magazinele de origine franceză Auchan e plin de produse pe care scrie în nemțește.  Cele mai multe dintre ele , produse în Germania.  Eventual cu forță de muncă din România, m-aș aventura sa concluzionez, fără dovezi exacte, dar cu exemple, dacă vreți.  Mizeriile ăstea de exemplu sunt niște vitamine ieftine efervescente ( prafuri, deteteu)  de care bag în mine când ma infometez sau când manifest lipsă de vitamina B și devin nervos.

Nu e important dacă voi credeți ca sunt folositoare sau nu, ci că sunt făcute în Germanistan.  Și mai am exemple, dar mi-e lene să iau casa la cotroșit.

Concluzia la care vreau să vă forțez… Sunt două.
1. Dacă produsele fabricate în De, pentru piața de acolo,  ajung în București,  e clar că e un pic de mit cum că la noi viața e ieftină. A fost,  odată.

Mai gasesti , “la tara ” si in orasele din sud si foarte sud , unde se importa , legal sau nu , foarte multe produse fabricate in Bulgaria sau pentru piata din Bulgaria. Interesanta tranformarea.
Auchan aduce marfă să facă profit nu ca serviciu social. V-am zis deunăzi ca Lidl din București e mai scump decât Lidl Munich,  la cele mai multe produse specifice lor, un fel de nonameuri nemțești. Costul transportului. TVA-ul era mai mare.

2. Românii muncesc în Germania,  produc chestii care se importă ( și)  în România,  după care tot Românii ăia, sau rudele lor, cu banii munciți acolo cumpăra același produse, mai scump ( că are și logistica prețul ei) .  Și Românii se plâng ca nu e infrastructură și statul ii taxează parazit și aiurea ( da, și eu zic asta uneori).
Păi infrastructura există,  dar acolo unde muncim și producem chestiile ăstea,  aici la noi e un fel de sat de vacanță cu chestii scumpe,  aduse din alte părți, doar că un sat de vacanță extrem de urât.

Ma intreb destul de des , de ce si pentru cine facem asta?