No sleep .

Teorie: Lipsa somnului provoaca modificari comportamentale.

E foarte bine !

Iar cu amintiri . Nu , nu lega’de  educatie si violenta. Nu inca.

De mic  am inceput sa dorm mai putin decat lumea. Pleca de la faptul ca imi petreceam vacantele scolii generale cu niste golani moderati, mai mari ca mine.

Tata era deranjat , oarecum, ca-mi pierd noptile cu astfel de indivizi. Ar fi vrut probabil , sa umblu cu niste copii “calumea”. Gen , d-aia studiosi si care vorbeau doar despre lucruri docte si pula mea. V-am spus ca am crescut intr-un sat? Ba , si nu e vorba , cu unii din aia cu care-mi petreceam vremea  vorbeam despre lucruri docte si  teorii, de plictiseam des restul grupului , dar  lucrurile astea merg mai bine la un cenaclu organizat in jurul unei galeti de vin ,  un pachet de tigari si de ce nu , un boboc de gasca furat din cotetul unuia dintre noi  si facut pe jar pe malul Oltului. Nu neaparat jumulit cum se cade.

Eh, tata mirosea el , cumva, ca ceva nu e in regula si exasperat de faptul ca dadeam stingerea pe la 4 dimineata sau mai tarziu imi impunea sa ma trezesc dimineata devreme 7 -8 , cateodata la 5:00 AM, duminica, atunci cand mergeam la targ sa vindem porcii de productie proprie. Nu am comentat niciodata.  Am jucat dupa regulile lui , ca sa imi cumpar bucata mea de libertate.  Pe timpul scolii era greu sa imi reproseze ceva, sa zicem ca ma achitam onorabil de obligatiile primite. Am primit prin urmare ce-am vrut si am platit cu diferenta de la 8 la 2-3 ore de somn. In vacantele de vara media mea de somn zilnic nu depasea 5 ore pe noapte. M-am invatat asa. Si mai era si frica de paralizie in somn.

Primul 48 de ore+

overparty

Derulez la data stelara… nu imi mai aduc aminte, candva prin liceu.

M-am trezit intr-o miercuri de dimineata si am mers la scoala, dupa scoala am invatat pentru teza sau ceva lucrare la matematica, gen pana a doua zi dimineata. Prin am invatat zic :

Facut o problema, deviat de la asta la ceva subiect de informatica , luat cartea si citit jumatate de ora , aplicat printr-o problema pe hartie ca nu aveam calculator , rezolvat si facut debug tot pe hartie.

Citit ceva teorie matematica, jumatate din demonstratatia unei teoreme, dupa care venindu-mi poate o idee legata de fizica , deschis toate manualele din liceu citit, corelat cu alte chestii din biologie , chimie , deschis manuale, mai iesit afara si fumat o tigara , mai o bere , mai inapoi la rezolvat o alta jumatate de problema de matematica…. well, asa  am facut mereu.

Desi mi-a placut matematica si nici acum nu-mi displace , in liceu am avut o relatie destul de urata cu ea si am sa scriu despre asta alta data. Bine , am si fost o lepra. Divaghez.

Joi dimineata am fost la scoala , sustinut lucrare ,sau  teza , ce dracu’ o fi fost , luat probabil o nota submediocra si intors acasa dupa amiaza, dupa un drum cu colegii intr-un bar  unde mi-am petrecut liceul , pentru sarbatorit “victoria” ,sau chiulit de la niste ore , cine dracu’ mai stie. Cand am ajuns acasa, nu mai tin minte exact ce-am facut , dar seara am plecat “la striptease” intr-un club , alt loc in care mi-am petrecut o parte din perioada de licean precoce.  Nu, nu , nu mergeam la futut, desi de aia mergea lumea acolo,  ca nu am aveam 2 milioane de dat pe o pizda foarte des de o varsta apropiata de varsta mamei mele , eventual grasa si celulitoasa. La 16-17 ani.  Nu ca futeam eu mai bunaciuni, sau ceva, dar pur si simplu. Probabil ca eram printre putinii clienti care mergeam la striptease , pentru  dans , discotecareala si bautura intr-un mediu “select”. Numa’ “crema” societatii se aduna acolo. Am petrecut pana la 5 dimineata  cu un văr, am baut de m-am dat peste cap bine.

Am mers acasa, cred ca pe jos, m-am spalat ( pe fata , ca nu mai aveam timp de dus) si am plecat la scoala , vineri dimineața.  Bineinteles ca duhneam a tigari si a bautura. Puteam sa ma spal pe dinti intr-una toata ziua, nu scoti 8 ore de  bautura si tigari cu periuta de dinti). Dar mama , nu eram beata, ca sa fac o parafraza. Mahmur , da.

Am atipit de cateva ori  serii de cateva secunde la prima ora. Cred ca era biologie,si am trasat niste  cardiograme pe caiet in loc de scris, dar asta a fost tot. Dupa masa – la bar cu ochii ca de caine turbat , iar seara am ajuns acasa. La 7  si ceva , seara, trebuia sa fie un film pe  HBO ( cred ) pe care voiam sa il vad. M-am pus in pat pe la 6 si ceva . Am inchis ochii si m-am trezit   pe la 8 seara . Sâmbăta Am dormit 24 de ore de nu am stiut de mine. Cica m-am trezit dar nu imi aduc aminte.

Anii de glorie

ntsk
2003- 2004. Amintiri de neuitat din care pot spune doar frânturi, că era un cântec 🎶 cu “amintiri care ne leagă”.
Ora de somn era de obicei 4 dimineața, sau mai târziu când ma deranja soarele. Nu numai a mea, eram mai mulți. Mai săream câte o noapte de tot.
Observasem deja că lipsa de somn nu mă face letargic, ci până la un punct ma pompează ( băgam și cola cu damigeana) mă inraieste, ma separă de alte sentimente sau sentimentalisme.
Sentimentul că ești compus din furie și o pereche de coaie mai mari decât tine e de nedescris. De mișto. De fapt nici măcar furie nu resimt, e un fel de voință netulburata, o chestie care în americaneste s-ar numi “drive”.

N-am băgat niciodată droage ( ma rog, am făcut niște experimente pe la laboratoarele de chime, dar se numește ca era în scop educațional) , nu meth, nu mdma, nu Coca ( ca e scumpa de mori) și nici de iarbă n-am avut timp.
Dar după 24 de ore de somn și cofeină în exces, uneori trasa pe nas, zici că-s tripat.
Gen, să dea dracu’ “să faci cumva pe prostu’, să te iei mânca-ți-aș de cartieru’ nostru” , ca te bat de te caci pe tine .

În perioada de glorie o ardeam prin București student, printre altele.
S-a întâmplat de câteva ori sa ajung să halucinez de la nesomn.

Halucinații

sketch4
Mi-aduc aminte de mai multe ori când mergeam cu metroul după 24 de ore + de nesomn. De obicei veneam dinspre Eroilor până la Unirii, iar apoi schimbam către Universitate . Aveam doar două stații dar de obicei de cum pleca trenul de la eroilor intram intr-un fel de nu știu dacă să îi zic somn, forțat. Practic, cum ma țineam de bară mi se părea ca trenul accelereaza continuu, ajungea în stație la Izvor, se deschideau ușile, oamenii ieșeau și intrau pe lângă mine pe repede înainte ⏩, într-o agitație browniana de nedescris, apoi trenul pleca iarăși ca din tun și de multe ori nu reușeam să mă întorc înapoi prezent cât să pot coborî la Unirii. Dacă nu ma concentram bine când pleca trenul de la Izvor, eram ca și teleportat la Timpuri Noi.

The Race

nfsrace

Locuiam în chirie pe undeva la un nene care lucra în vamă la Giurgiu. Și avea o răpciuga de calculator 💻 al lui fi-so pe care ne chinuiam să îl reparăm cam 3 inși dintre care 2 activ. N-am dormit o noapte întreagă. Nu e bai,ne plăceau genul de provocări, dar totuși era o janghina de 486 în 2003. Mai instabil decât Fluorul molecular în aer liber.
Eram pe grabă să reparăm mizeria ( de vreo 2 zile), ca se apropia Crăciunul și mergeam la om sa ne facem proviziile de iarnă. Whiskey și țigări. Toți fumam din vamă. Parliament, Dunhill, iar eu fumam Davidoff. Cuie de tron.
Ok și cred că am mai zis-o p-asta pe undeva. Vineri pe la prânz incropisem dinozaurul ăla, inchiriasem mașina și eram gata de plecare.

De notat ca eram 3. Din care doi nu dormisem de mai bine de 24 de ore, iar al treilea nu avea permis.

Am ajuns noi la nene, am dat marfa și banii și am luat marfa și ne întorceam blitz. Până într-un oraș al cărui nume nu am să îl menționez a condus “colegu’ “. Bine, nu am nimerit noi drumul dinspre Giurgiu, ca am plecat cam val-vartej gen 180km/h – blană, dar a trebuit să ne oprim și sa ne întoarcem ca ratasem drumul și mersesem drept înainte de se terminaseră și sate și asfalt și tot și urma să intrăm în Dunăre. A fost greu ca omuț mai atipea la drum drept la 140 la ora dar am ajuns.
De acolo a trebuit să conduc eu.
Băi, de viteaz eram viteaz nu e vorbă, dar cu tot somnul ăla simțeam așa o nevoie de a merge repede.
Mereu am simțit-o la oboseală.
De acolo până la mine în sat am condus în stilul fără frână.
Era deja noapte. Un tată și un copil făceau semn sa ii luăm la ocazie. Oprim, ii întrebăm unde merg și se urcă .
Și cam asta a fost toată conversația, cred. Că în rest m-am încadrat pe circuitul de raliu DN67B, până la un drum județean și arde-o! Nu că mergeam cine-știe-ce repede. Maxim 120, cred, au trecut 13 ani totuși.
Cât ca era plin de curbe si nu foloseam frâna, ci numai frână de motor și condus la limita aderentei. Cum obisnuiam sa ma joc in proaspatul lansat, pe atunci, NFS Underground I . Parcă eram viu! Nu eram mare șofer, sau pilot și nici mașina nu era vreo bestie, 95 de cai pe un motor1.5, cam ca un Logan în zilele astea. Dar bună 🙂 . Am ajuns la punctul la care drumul noastru s-a despărțit de cel al autostopistilor. A trebuit să folosesc frâna. Cu mâna tremurânda adultul îmi întinde o bancnotă de dracu’ mai știe ce valoare, dar flutura de zici ca bătea alizeul în mașină. I-am spus să-și țină banii ca nu l-am luat pentru bani . Normal, ii luasem să moară în fiare și el și fi-so. Presupun că si-a făcut ➕ cu limba în gură și-a dat colac zilei, de pomană, că a scăpat cu viață .
Noi am mai fost în ceva vizită și un pic pe la discoteca sateasca. Iar apoi vira înapoi spre București.
M-am alergat cu unii cu o Dacie 1300folie, ba cred că m-au întrecut la un moment dat, îmi aduc vag aminte ca parcă i-am văzut din spate luând curbă pe aproape două roți. De fapt da, m-au întrecut. Erau în spate, eu eram pe treapta 5a subturat pe la 80 la oră și voiam sa schimb înapoi cu accelerația apăsată ca în NFS, în treapta a 3a, ca să le dau NOS. A intrat a întâia…
De ce nu s-a spart cutia nu pot ști, dar am continuat să mă alerg cu ăia până ne-am despărtit . Cu cine eram mi-a zis să o las mai încet și am lăsat-o, după ce am elicopterizat un câine pe la 120 km/h de d-abia am rămas pe drum.
Greu, al dracu’ de greu să conduci încet nedormit.

    Ca să spun o poveste în poveste, de fiecare dată când am ațipit la volan ( da, s-a întâmplat de mai multe ori și uite-ma viu) a fost atunci când mergeam încet.
Mi-l aduc și acum aminte pe tata într-o dimineață (mare om!) în drum spre casă după ce lăsasem niște colegi acasă la ei. Aveam 40 km de condus până înapoi acasă și vreo 9 luni de permis, cred.
Mergeam încet, că deh, era tata cu mine și nu era ca și cum aș fi știut să conduc calumea. Mi se cam inchideau ochii. De tot. Vedeam masini venind din fata la limita rezolutiei mele  si ziceam – ok, dorm 2-3 secunde , mă odihnesc din mers. Închideam ochii si vedeam mașinile cum treceau pe lângă mine. Era drumul drept și se pare că țineam banda și în somn.

La un moment dat îmi zice:

Ce faci bă, dormi?  , mergi mai repede , ca totuși , ai 60.

N-am mai dormit.

Revenind ,  am ajuns prin București , în viață,  după miezul nopții și cine știe la cât voi fi adormit.

Alte halucinații

hallu

A doua zi aveam examen la ceva transmisiuni. Nu fusesem la nici jumatate din cursuri , umm… nu fusesem la cursuri . Doar la laboratoare , dar mă pregătisem, oarecum . Iarăși nu dormisem de cine știe dracu’ când. Am mai învățat ce-am mai învățat , iar seara am facut o ieseala în Fire , până pe la miezul nopții. Cândva prin timpul nopții m-a sunat un văr că ajunge în București că să mergem la mare sau ceva. M-am întâlnit cu el și după am plecat la examen. Eram rupt în gură de somn. Pe metrou am început să halucinez de-a binelea. Vedeam niște sârme lițate, d-alea multicolore de care găsești în cablu UTP, cum se învart în jumatatea vagonului. Știam  ca nu-s reale , dar totuși le-am dat la o parte cu mâna , că mă încurcau.

Când urcam scările la Poli ,era așa, întuneric jos si lumină sus. Mi se părea ca vine metroul pe scări în jos. Eram absolut conștient că e o halucinație dar m-am dat la o parte că deh , să nu mă calce , în caz de ceva.

Am dat examenul , am scris ceva.  Am stat pentru rezultate . Mi-a zis ăla că  nu , că nu se poate , că nu am fost la cursuri și că să încerc sa merg la cursuri dacă vreau să… Eram oarecum deranjat. Dacă aș fi avut atunci un pistol nu m-ar fi deranjat să ii fut doua gloanțe în țeastă, lui sau oricui de pe stradă. Nici nu știam de ce, dar după ce am citit  niște studii ca ăsta  am vazut cam cum e treaba. Pe scurt, nu vă certați cu oamenii care nu au dormit  ultimele nopti. Sau nu cu argumente ce tin de sfera emoționalului.
Gen, whatever. Am plecat acasă și cred ca totuși am dormit atunci.

Doua joburi

agent-smith

Mai târziu , în circumstanțe care poate că le voi detalia vreodata , sau poate nu , am ajuns să lucrez doua joburi , cam full time.

Am început cu job de noapte + facultate.  Atunci am inceput sa trag ness  pe nas. Da, pocnitoare d-aia ieftina , Amigo , cred , fara zahar sau alte chestii de tip 3 in 1. Doar cafea solubila , praf .  E greu sa bagi   munca de la 23 la 7 dimineata , api sa iei autobuzul la scoala , dupa care să mai ai și viață. Iar bani de coca și alte chestii patentate să te țină activ de unde dracului. Am continuat cu job de noapte + job de zi…pentru vreo 5-6 ani.   am renunțat să mai trag cafea pe nas , că nu mai simțeam niciun miros.  Băgam pe gură , cafea , redbull și cola. Mi-am facut ficatul muci , am dat-o pe silimarină.  Am simțit la un moment dat cum mă dezhumanizez. Nu am fost nicicând prea uman . Îmi blochez de mic copil anumite  manifestari emoționale și empatice. Sunt acolo , dar nu le vreau. Nu mi-a fost nicicând mai ușor decât în perioada de doua joburi.

Am simțit că mă transform într-o mașina și era bine. Eficient, neafectat de multe lucruri . Făra zgomot de fond. N-ai timp de discuții inutile . Cea mai misto parte e ca te dedublezi. Nu , nu personalitate and shit , desi pot sa spun ca ma manifestam diferit in contextele diferite ale activitatilor. Dar ce vreau sa spun e senzatia de cat de mult poti face in timpul in care ceilalti dorm.  Nu e vorba numai de bani .  Gândește cum e să faci 10 ani de experiență ( joburi în industrii si de calificări diferite )  în 5. Din păcate n-am rezistat fizic  . Că exista si efecte secundare de tipul asta , evident. Intenționez  să mă întorc la asta încet, încet. Oamenii care dorm mult , capată un reflex de răspuns emoțional și empatic la prea multe căcaturi și nu se pot concentra la ce-au de facut, că-i fute grija de dileme morale sau alte chestii marginale, ca pe mine acum. Iși petrec viața trolând sau producând chestii nevaloroase. Ca articolul ăsta. Sau asta e experiența mea.

 

Send to Kindle

5 Replies to “No sleep .”

  1. Am făcut asta când aveam doua joburi. La cel de noapte dormeam 15 mim la fiecare ora, un sir de 4 ore pe noapte. Înainte de tura de noapte dormeam 1-2 h, iar uneori, la jobul de zi ( mai ales la început, până m-am invatat, dormeam 30-45 min, în timp ce alții luau pauza de masă)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.