E netul prin de rețete cu coriandru.
Pui, supe și pește, chiftele de pește aromatizate cu mireasma de origine obscură…
Ca un țăran ce sunt, am luat un plic de semințe acum un an și i l-am dat lu’ mama să-l însămânțeze. După care, mai târziu, m-a întrebat ce vreau să dac cu el.
-Păi, condiment.
-Tu știi cum miroase?
-Nici cea mai vagă idee.
Mai întâi, așa arată.
Al dracu’, n-a pierit nici anul următor, adică anul ăsta. Românul și iarba rea nu piere. Nu pier.
Am rupt o frunză și am mirosit-o.
Să-ți bagi pula și alta nu!
Aduce atât de tare a plosnita că-mi vine să îmi întorc mațele pe dos și acum când scriu.
Asta și pentru că încă nu s-a dus danful din dește.
Acest 📱 de pe care scriu este acum spurcat pe veci.
De-acum am să citesc cu foarte mare atenție meniurile prin restaurante.
Doriți un macrou la grătar cu vierme anisakis și aromă de plosnita de pădure? Fresh!
[…] am gustat. Aduce a un săpun, nu știu ce, dar nimic din mirosul de stelniță al plantei mamă de coriandru, de vă spuneam acum ceva vreme ca miroase de mori. Mama s-a învățat cu mirosul, nici […]