Cu mâna în 🐷 purcea , doctoru’ întreabă dacă a început lumea deja să puie porumbul.
Schimonosita de durere, animala își urlă ficatul pe gură. Și pe cur.
– Fir’ea dreacu’, te căcași!
..remarcă cineva constatator.
Ce, credeați ca scroafele se castreaza cu anestezie? La spitalul veterinar, pe mese de operație?
Mai degrabă pe viu, legate de rât 🐽 și de picioarele din spate întinse pe-o râna, pe o scară, cu capul în jos.
Doctoru’, care e maxim medic veterinar, dar mai degrabă asistent, execută procedura. Sapuneste bine zona și cu un brici barbiereste părul până la șorici. Îmi place briciul, e bine ascuțit.
Scroafa, care e deja prinsă, legată și întinsă pe scară, grohaie. Nu știu dacă o doare când briciul tunde părul și rade un pic șoriciul, dar nu știe ea ce urmează. Sau poate știe.
Doctorul o spală iarăși, o dă cu ceva ce seamănă a rivanol, ia bisturiul și taie.
Scroafa urlă de parcă se surpă lumea.
Urechile îmi sângerează și creierul lichefiat îmi curge pe nas. Doctorul îmi zice:
-Dacă nu suporți nu te uita!
și către restul:
-Ăsta o fi ca tac-so, nu suportă să vază sânge.
O fi, n-o fi, dopuri de urechi îmi trebuiau, că de uitat mă pot uita în partea cealaltă .
Îmi închipui că în fiecare veterinar d-ăsta se zbate un Hannibal. Și că d-aia nu m-am făcut medic.
Doctorul ii scoate ceva bucata de intestin pe gaură, ajunge la organele cu pricina le prinde cu un fel de foarfecă – clește și se pregătește să taie. Din punctul ăsta nu ma mai uit.
Scroafa e deja la apogeul suferinței care aproape că o leșina. Afișează o grimasă diforma, expresie a agoniei.
Era buna de o poză 📷, dar trebuie sa țin cu două mâini de ea, mai în glumă, mai în serios – pentru binele ei. Dacă se zbate și taie nebunul ăsta pe lângă nu e a bună.
Pentru ce atâta chin? Ca să nu se mai fută și să nu mai facă purcei. Nu că ar fi ceva rău, dar dacă vrei să o tai de Crăciun, alt obicei de care Uniunea Europeană zice că e rău, trebuie sa se îngrașe și sa nu fie venită de vier ( în călduri). Că îi pute carnea dacă e în călduri. Pesemne Uniunea Europeană nu a văzut vreodată o castrare.
După ce doctorul taie viitorul glorios al scroafei și îl aruncă cât colo, ( fiind femelă nu folosește la nimic, cu coaiele de porc în schimb e altă poveste) începe tortura la care nu te poți uita. Ii da cu ceva spray, scoate sula și o coase ca pe pantofi.
În timp ce chinurile iadului mistuie săracul animal cineva îl întreabă pe veterinar:
-Crezi că un om ar rezista la asemenea chinuri?
-Rezistă, de ce să nu reziste. N-ai auzit de ăla de i-a tăiat nevasta coaiele?…
Convinși că totul e în regulă și suferința nu e prea mare, dezlegam bestia și ne îndreptăm, distruși, de spate.
Proprietarul se uită milos la ea și exclamă :
-Gata, scapasi!
Huh, ce bine. Începuse să mă doară capul de la ragete. Iar apoi către noi:
-Mai e una.
Una mică. Care aproape ne-a mâncat. Pe toți 5. Dar i-am arătat noi cine e rasa dominantă aici.
În tot acest timp Uniunea Europeană e preocupată ca animalul să își sfârșească viața intr-un mod cu cât mai puțină suferință și cât mai demn. Că auzi, că nu e carnea bună dacă animalul moare stresat. Dacă rămâne în viață și e pentru un scop nobil e totul ok.
Doresc ca cu acest articol să oripilez toți hipsterii iubitori de animale și să le spun că e normal. Mai ales dacă nu vor să plătească 100 de euro pe kilu’ de carne.
Da știu, e inuman și va prefaceți ca vă interesează. Unii vă indignați și vă faceți vegalai. Probabil că dacă vezi o castrare de asta ai ceva șanse să te faci vegetarian.
Să susținem deci drepturile animalelor, dar cu frigiderul plin de carne, recoltata din spațiul cosmic, firește.
La fel cum ne împotrivim exploatării copiilor în China și Africa, îmbrăcați în tricouri la 5 dolari și sharuind statusuri pe telefoane pe care le-am vrea cât mai ieftine.
