Spuneam de curând povesti în povești despre nesomn și dormit la volan.
Azinoapte am plecat târziu din București și dacă mai avea drumul 4-5 km dormeam pe volan cu sforăituri.
Cascam deja de înghițeam mașinile din față.
Nu am mai fost demult asa de obosit la volan.
Vreau să zic doar câteva lucruri despre perspectiva șoferului la volan.
Dacă oprești și cobori fie și 5-10 minute cât să te dezmorțesti, să îți torni un pahar de apă pe față te revergorezi cât să bagi încă 30 de minute – o oră în siguranță.
Dar nu ai să faci așa.
E un sentiment de “știu că pot! mă opresc acasă, dacă mă opresc acum aici adorm.”
E o stare de mincinoasă și nu vine din prostie. Nu că scuz proștii, doar că nu are neapărat legătură cu asta.
E un dopaj hormonal și dacă ești atent îl simți.
I must go on no matter what. Ffwd like a zombie.
E cam ca beția adâncurilor, de care vorbeam mai devreme cu cineva, îți doresti nu să fii în control ci să mergi mai departe.
Vă spun vouă, nu ca să vă opriți, că nu vă cred în stare din moment ce eu nu pot, ci poate să îi opriți pe alții, sau să le spuneți lor sa vă oprească.
-Aia cu “ce faci, mah, dormi?” nu funcționează.
-Și eu și cel puțin doi din trei oameni pot spune “nu!” chiar și din străfundurile Narniei.
Și de data asta am ajuns acasă.
pai nu te laudai tu ca ti-ai mutat biroul la tara? ce mai cauti pe la bucuresti?
Am zis clar: Până la Paști. Ăla a trecut deja de 2 săptămâni. Cu biroul nu e mare problemă, am copii la școală.
La examenul de conducere în 1998 era şi întrebarea: “Cum prevenim oboseala la volan în timpul călătoriilor lungi?” şi răspunsul corect nu era nici cafeaua, nici tutunul, nici Red Bull că nu se aducea la noi pe atunci, ci oprirea pe dreapta şi un pic de mişcare / exerciţiu 😛
Da, doar ca e greu sa opresti rabla. Nu am auzit aproape pe nimeni sa zica, bai hai sa mai facem o pauza ca imi e somn. Mai degraba : “Eu pot sa conduc si 15 ore fara sa dorm ” :).