Merg cu mașina. Conduc, adică. Diferite muzici la radio. Ok, până încep unii să vorbească. Nevasta vrea să asculte mai degrabă radio, decât chestii repetitive de pe telefonul meu pe care acum nu îl găsesc.
Mie mi-e scârbă de emisiuni radio cu dive locale perpetuu acuzate de furt intelectual, precum Morar și Buzdugan , Șurubel și…nu știu cum îl cheamă pe ălălaltu, etc.
Sunt sătul de ei, așa că în timp ce lucrez, în afară de cazurile când aberez aici , ascult podcasturi. Well, nu neapărat istoria culturală a României cu Eftimie și Dorin nu știu cum , deși spun niște lucruri interesante și pe acolo, ci mai degrabă
înregistrările unui show radiofonic BBC , oarecum de comedie ( în funcție de câtă ințelegere a științei ai și de tipul de umor pe care îl digeri), dar și de, oarecum știință , cu profesorul meu preferat, Brian Cox, și invitații lui.
Show-ul se numește The Infinite Monkey Cage. E gratis , e liber la downloadat ,nu violați niciun copyright daca-l luați și-l dați mai departe și e deasemenea util, cred eu. Ca să nu vă plângeți că voi n-ați avut de ales, că trebuie să ascultați nu știu ce impostori și că trebuie să urmăriți nu știu ce emisiune cu burlaci sau bucătari. E mai bun decât cam tot ce poți vedea la televiziunea și radioul publice și încep să înțeleg cumva diferența dintre taxa radio-tv din UK și cei 4 lei pe lună pe care ne văicărim că-i plătim.
Ehm , exista o cerință, să știți engleză.
Asta ca să nu spuneți că aici nu se stimulează educația și că tot ce fac e să înjur după cum îmi tună.
