Servicii în România: ServiceBST

La ce bulan am zilele ăstea cred că am să fac o rubrică, sau ceva.

Să zicem că s-a cam futut mașina de spălat nemaipomenită, marca Hotpoint  Aqualtis.

Nu cine știe ce. S-a dus selectorul de programe, butonul, dar mă descurc și fără. Doar că, în afară de asta,  se întâmpla ca din 3 spălări una să nu se termine. Infinite loop, my love. Arăta că mai are un minut și mergea, așa, indefinit și indescriptibil. Apoi scoteai hainele nestoarse și cu  detergent în ele.

Plecam în vacanță și trebuia să fac ceva repede. Am găsit un service, care ziceau că repară în 24 de ore. Adică ăsta.

Nimic de zis, am sunat și au venit într-o oră 2 ”baieți”.  Au găsit problema, pompa de evacuare se incindea și, au zis dumnealor că nu mai era în parametri și, atenție, au înlocuit-o pe loc.  De atunci mașina merge ok, așa ca nimic de zis aici.

Eh, butonul ăla, au zis  oamenii că îl au și costă 65 de lei. Nu prețul e problema, da, așa sunt – scumpe ca dracu, morții lor de italieni de la Hotpoint.

La plecare au luat și butonul meu stricat ”să se uite la el” și când am discutat de preț, dumnealor m-au întrebat: ”Cu tot cu buton?”.

Din moment ce nu îl schimbaseră și bănuind că odată ieșiți pe ușă nu se vor mai întoarce  i-am întrebat:

-Păi, butonul , îl aduceți mâine?

-Săptămâna asta, când mai avem drum prin zonă.

-Și mai veniți dumneavoastra ?

…știam că nu, dar wtf, mi-au rezolvat problema iute, m-am simțit mărinimos. Mi-au cerut 285 de lei în total. Nu neapărat mult. Fără factură, că așa-i la noi. Dar nu contează. Nu sunt eu ANAF. Nici nu intenționez să mă plâng la vreo instituție ca să am nevoie de asta. Se pare că-i oricum inutil. La reclamația pe care am făcut-o împotriva  Calvin Construct la ANPC , n-a răspuns nimeni. Încă. Nu se știe niciodată, totuși.Poate-poate.  Lol.

Ideea e, cu nenii aștia, că nici nu i-am mai văzut de acum aproape o lună. Le-am dat și un SMS să-i întreb de butonul vieții. Nu au răspuns. Poate nu mai au drum în zonă. Așa e în România. Găsești drumul către client doar până când îi iei banii. După aia nu mai, drumurile se despart iremediabil.

Nici eu nu-i mai deranjez. Vreodată.

Vorba aia, cu plăcere! O mică țeapă nu strică niciodată. Nu știi când ai nevoie de ea.

Ce m-a mirat e că la plecare domnii mi-au dat o carte de vizită.

Asta.

Nu înțeleg ce ar trebui să fac cu ea. Cea mai bună carte de vizită cred că o reprezintă serviciile prestate. În fond, inițial i-am găsit și fără plasticul ăla. Oare se așteaptă ca faptul că am cartea lor de vizită mă face să cred că nu au fost serioși?

Din păcate asta e calitatea pe aici. Omul , până nu te arde el cu una mică ( măcar), presupun că nu poate merge seara liniștit acasă. Fie că muncește sau nu, indiferent de calitatea muncii lui, presupun că simte el nevoia să te facă din vorbe, pac, cu papagalul. Pentru că așa ne este nația. Suntem țigani. Nu e o excepție. Mă uit în jur și văd foarte clar că nu e o excepție. Excepțiile sunt când totul decurge conform înțelegerii.