Auchan și pensionarii. Auchan și românii

Iar fusei la Auchan , iar am o  minipoveste. Două.

Una cu legume.

În timp ce umblam zăbăuc și în viteză, să vâr niște morcovi în traistă aproape să mă ciocnesc de o pensionară – după zbârcituri, nu știu dacă chiar încasa pensie, dar trebuie , că în Romania toți moșii iau pensie – care  se uita de la distanță ce  țelină să aleagă. Zic că n-o vedea bine femeia, o ocolesc, iau morcovii și fuga la cântar. Baba în fața mea, pune țelina, ia eticheta, nimic neobișnuit.

După care  văd că se chiorăște la  etichetă  să citească prețul. Nu îi convine ce vede ( 2.83 lei ), pune țelina la loc, se mai uită și ia alta care mie mi se părea la fel de mare, dar ochiul pensionarului e format, nene!

Am stat de al dracului prin zonă să văd  dacă e mai ieftin și-a fost ! 2.47 lei . Mai puțin de 100 de grame diferență. Eu nici nu-s capabil să percep asta vizual sau la cântarind cu mâna.

În fine, aș vrea să zic ceva de pensionari și ce le doresc, dar am zis ca nu mai zic nimic de alegeri, așa ca nu pot decât să zâmbesc malefic, când îmi aduc aminte, și să mă gândesc că așa le trebuie!

A doua, la casă.

Merg acolo – în fața mea, altă tanti cere ca produsele din coșniță să fie trecute pe două bonuri. Nimic neobișnuit, până când încep să mă gândesc că sunt la casele cu plata automată. Cum mă gândeam eu, așa, la ce proști sunt mi-a venit rândul.

Aveam toate produsele pe bandă și apa, aflata în bidoane de 5 litri, era în cărucior. Da, sunt unul din fraierii ăia care dau bani pe apă. Not my call!

Îi dau o sticlă să scaneze, bagă, îmi întinde bonul și zice:

-Ăăă, am greșit si am facut bon doar pentru apă.

Ridic din umeri.

-Vă fac 2 bonuri.

-Faceți.

Mă gândesc că ăștia de la Auchan sunt proști, că un cetățean rău intenționat ar putea plăti la automat doar unu din bonuri și ar putea ieși așa cu tot coșul.

Timp în care mă uit la persoana din fața mea, aia tot cu doua bonuri, cum achită doar unul dintre ele și iese. Ca să ieși trebuie să scanezi un cod de bare. Sunt 1-2 paznici acolo, dar e greu să vada, bănuiesc, fiecare persoană câte bonuri are și câte achită. Dezavantajele plății automate.  Mă uit la bonurile mele. Unul e de 20 de lei , altul de vreo o sută. Nu mă țin de mizerii, dar mi se pare amuzantă scăparea și cât de repede s-a adaptat lumea la bug-uri.

Și mă uit, coaie, cât de simplu e.Problema e cu românul. Mi-au trebuit 3 secunde de la observarea unui bug până să mă gândesc la o modalitate de exploit, iar altcineva punea deja în execuție asta.

De fiecare dată când cineva îmi propune ceva, un job , un dil , un parteneriat, orice – gândul meu primar e ”oare cum vrea ăsta să mă păcălească”. Nu mai pot să suspectez pe nimeni de intenții onorabile. Demult, nu de-acum. Doar zic.