Am zis că citesc cartea asta din două motive.
1.Că e premiată și s-o compar cu cartea lui Eftimie , care zicea despre asta că cam nu prea.
2.Voiam s-o fac cadou cuiva, pentru care necesita să citesc eu înainte.
Motivul 2 s-a volatilizat repede că autorul începe să arunce cu futut și să vulgărească cam de la pagina 3, așa. Nu mă deranjează pentru mine e ok, dar nu o pot face cadou unui copil. Nu prea. E un pic deranjant că expresiile puteau fi evitate, nu e neapărat indispensabil pentru nimic din context să vorbești așa. OK, autorii zugrăvesc anume portrete și o anume societate și e relevant în context. În fine, alegerea lor, cum am spus eu pentru sinea mea nu am o problemă cu asta, ar fi culmea.
Acu, despre carte, treaba e că mi-a cam plăcut. Cam.
Are mai multă substanță decât cartea lui Eftimie, personajele se dezvoltă mult mai bine, SF-ul e mai SF și mai puțin bășcălie.
Dar. E oarecum mai puțin plăcută la citit, cel puțin prima parte. Eu înțeleg ca o carte trebuie să fie construită captivant, să-ți ofere doar atâta înformație cât să vrei să afli mai mult și să dai pagina aia, dar nici o construcție de tip tabloid nu prea mă convinge, gen ”dă, click aici să afli ceva senzațional. Mai citește 2 pagini să vezi ceva super-mega”. Nu e chiar așa, dar deseori, la început, scenele sunt construite foarte vag, ideile și gândurile ce încolțesc în mintea personajelor sunt prezentate voit incomplet și ți se sugerează clar că vei afla ”mai încolo” restul. O fi vreun stil artistic valoros, nu ma bag la astfel de judecăți, dar în primele 60 de pagini am vrut să mă opresc de două ori din citit. Mi-era frică să n-ajung la sfârșit și tabloul să fie la fel de incomplet. Tabloul e incomplet și la sfârșit, dar e ok coada de pește în care se termină.
Mai sunt vreo două chestii care mă deranjează personal, mai exact câteva motive românești care se repetă, precum băutul țuicii de mere și glorificarea unor elemente arhitecturale regionale – nu dau nume , că e cu spoiler. Care, ok, sunt alegerea autorilor, au sens în povestea lor, nu e treaba mea despre ce vor să scrie, dar nu sunt chiar pe placul meu. Să zicem, nu ce-aș citi eu. Nimic peste care să nu pot să trec, totuși.
Partea a doua a romanului e scrisă în așa fel încât să întregească ideile lăsate neterminate în prima și, odata ce ajungi acolo, e fără îndoială apetisantă. Gen , după începusem cartea ieri foarte de dimineață am luat o pauză apoi am avut ceva timp aseară și am continuat. Mai rămăseseră vreo 30 de pagini – am pupat nevasta de noapte bună și mi-am văzut de ele, n-am mai avut răbdare pentru dimineață. S-a terminat cumva incert, așa cum trebuie să se termine o carte scrisă în stilul ăsta, cred.
Am mai început eu două cărți și le-am abandonat. Le mai dau o șansă, dar nu cred.
