După cum am amintit, aveam copiii în grija părinților de la țară. După ce mi-am văzut de muncă și alte treburi am revenit acolo să văd dacă au înmugurit pomii, dacă vine primăvara și trebuie să sap coacăzii, d-ăstea.
Glumesc, e cea mai grea iarnă pe care mi-o aduc aminte din ultimii 10 ani, cu temperaturi negative cam zilnic de o lună și jumătate, aproape două, cu -10 grade noaptea și cu zăpadă peste tot.
Aveam opțiunea să vin, să încarc copiii în mașină și vira înapoi la București să își facă temele copilul cel mare. Dar da-o în pula mea de viață că nu sunt electron. Aproape zilnic avion, autocar, taxi, condus, muncă … Mai iau o gură de aer, nu numai asfalt. Așa că i-am zis nevestei să îi ia caietele și cărțile. Cumva, ea a ajuns la concluzia că copilul și-a adus și penarul aici când a venit în vacanță. Copilul avea altă părere. Dar asta după ce am ajuns.
Așa că a trebuit sa plec să caut un stilou. M-am suit în mașină și am mers până lan un martket din satul vecin, la vreo 4km.
-N-avem.
Ok, next.
-N-avem. Am avut, dar când a inceput școala, nu acum.
-Super. Știți unde găsesc?
-În satul vecin.
…
Am găsit după 18km.
Mare lucru nu costă, e 3.5 lei o pocnitoare de aia. Dar în 36 de km intra și vreo 3 litri de motorină. Și nervi. Și vreo 50 de minute cu “drive angry”.
Ca să ajung acasă să văd că copilul doarme.
Futu-i.
