32 de centi

Din capitolul Hagi Tudose

      Mi-a propus nevasta o modalitate de protest inedita si care imi place. Sa nu mai cumparam nimic de care nu avem neaparata nevoie. Da, da, da! In fine, nu stiu cat o sa ma tin eu de asta.

       Am fost alaltaieri la film . 57 de lei biletele, vreo 25 de lei nachos, vreo 60 de lei ceva light de mancare inainte de film. Tineti minte preturile, in mare, ca referinta.

       Mai inainte, de dimineata, am primit mesaj ca mi-a expirat extraoptiunea la Vodafone si ca nu am credit ( 5 EUR) sa se reactiveze automat. Sunt asa de bulangiu ca nu las un cent in plus pe telefonul ala :D. Zic, nu-mi trebuie ,  nu reincarc AZI, ca nu am  unde sa sun. Si cam asa e. Nu prea vorbesc la telefon . M-am vorbit cu sotia sa ne intalnim seara undeva . Plec din casa,  cobor cu liftul si vreau sa ii scriu pe facebook ca am plecat. Ciu-ciu net! Fra-te! Mai am un telefon, pe Telekom, dar ala e prin casa. La ala am credit. Urc cu liftul pana in fata usii,  ma conectez la wi-fi si ii scriu pe facebook nevestei sa ma sune cand iese de la treaba ei ca NU AM CREDIT.

       In timp ce cobor cu liftul, ma bufneste rasul. Gen “nu am credit” e o chestie pe care mi-o aduc aminte din anii ’90.  Castig o suma respectabila de bani, dar n-am de-un apel. Tata are pensie, nu stiu cat, dar undeva mai mult de 1000 de lei, iar el ARE CREDIT.  Nevasta are. Mama ei are. Pula mea, toti oamenii pe care ii stiu au credit, de fapt in afara de familia mea care suntem niste outcasted cred ca toti au abonamente. Eu as rula cu prepay si la cablu si la internet, daca ar fi dupa mine.

        Nu că nu imi permit dar nu-s mână largă  și nu vreau sa îmi iau niște mui suplimentare  doar pentru că sunt client de abonament, ca Eftimie. 

        Nu vreau abonament mai lung de o luna la nimic. De aia radeam cand imi cereau aia de la sala de sport World Class 700 de EUR pe an cand lucram la o corporatie in Pipera. Pe an, auzi. Adica, daca as fi fost interesat.  Eu o inteleg pe aia cu model de business si predictibilitate in afaceri dar nu imi pasa, trololol.

      Si totusi, ma simt un pic rusinat.  Hai, aman cu o zi reincarcarea aia, pe urma tot incarc, ca-mi trebuie internet pe telefon. Cat am scutit ? 16 centi! Pune-o in contextul de mai sus. Am iesit in oras sa cheltuiesc echivalentul a 40 de euro, dar eu am economisit 16 centi. Sunt nemultumit de mine in timp ce stau in frig asteptand sa fiu sunat. Vorba aia, nu pot nici sa dau bip. Iar la ora 9 seara nu mai ai de unde sa incarci.  Asa de nemultumit, ca am mai amanat o zi.

      32 de centi!

      Acum trebuie sa incarc ca am primit mesaj si pe telefonul Telekom ca acolo expira creditul azi.

      Tot azi mi-a expirat si DNSul la no-ip. 30 de dolari. L-am platit fara sa clipesc, ca pe urma nu mai pot sa accesez chestia asta din lume.

       M-am uitat la cartela de UK si expira si aia in 4 zile. Am vorbit 2 minute. Dar am consumat netul, na. Bine, am fost plecat vreo 6 zile in UK luna trecuta.  10 lire. Pe ce am dat 10 lire ? Trebuia sa iau de 7.5

       Nu-mi trebuie. Daca nu-mi trebuie, de ce sa platesc pentru asta? Daca nu-mi trebuie, de ce sa muncesc pentru asta?  Nu am  chestii care se activeaza recurent la nimic care-mi consuma bani. Nu am direct debit la nicio factura. Nu, dau eu click – nevasta.  Sa nu ia nimeni bani din contul meu daca nu-mi trebuie. Nici 32 de centi!

       Poate ca ar trebui sa merg la psiholog sa ma vindece de genul asta de atitudine. Cine stie. Ca nu e ca si cum ala ar fi gratis si mi se pare paradoxal sa trebuiasca sa platesc bani unuia care sa ma invete pe urma cum sa imi pese mai putin de bani.

        Never gonna happen!

        Poate nu incarc nici azi. Protestez!