Work from home

Toata lumea munceste de acasa . Nu?

Cine zice ca a lucrat de acasa are copii si nu a patit d-astea minte.

Am ras, dar cu jumatate de gura 🙂 . Hai, cu toata gura.

Totusi, o data ce din ce in ce mai multa lume lucreaza de acasa situatiile de genul asta vor deveni tot mai comune.

Habar nu am in ce se transforma lumea.

( sursa – nevasta, nu stiu de unde il are)

Zic asta pentru ca compania pentru care lucrez nu prea are birouri prin UK. Adica au o fabrica si ceva birouri unde lucreaza cerșetatorii, dar altfel toti angajatii lor din zona de IT si business baga de acasa. Asta acolo unde nu si-au externalizat serviciile catre shared centers, unde ma gandesc ca-s altii care baga de acasa.

Acum doua saptamani m-am intalnit cu clientul la Birmingham la un hotel. El locuieste in Mancester si a zis sa nu faca tot drumul pana la Oxford, nici noi pana la el acasa – nu e ca si cum ne-ar primi acasa, asa ca a luat o camera de hotel acolo, plateste compania, si lucram acolo.

De obicei le rezerva alora sala de intalnire. De obicei e lepra si o rezerva cu 10 minute inainte de ora 9. Data trecuta nu s-a mai putut ca era deja rezervata. Asa ca, pula mea, dupa ce incepuse teoretic intalnirea si niste unii asteptau online, asta suna la alt hotel sa intrebe daca au o sala de conferinte de inchiriat. Au avut, cum sa nu ,  pentru 150 de lire.  In 10 minute eram acolo. Pe jos. Chiar si asa e mai ieftin decat un spatiu de birouri.

Saptamana asta ne-am intalnit marti pe undeva prin Londra, unde compania pentru care prestez eu are un birou de marketing, pentru ca de ce nu,  nenea avea luni o intalnire in Londra cu altcineva, oricum o ardea pe hotel, asa ca plm.

Saptamana viitoare ne intalnim iar in Londra, dar nu mai e biroul alor mei liber , asa ca mergem la hotel la nenea clientul, rezerva el sala de conferinte.

Bai, cat o ard prin intalniri pe la hoteluri am observat ca e PLIN. Plin, stii ce e aia? De puleti ca mine care au intalniri cu alti puleti, ca e mai ieftin asa.

Indianul cu care lucrez eu baga de acasa.  Ne intalnim o zi pe saptamana la birou. Eu, pula mea, nici nu stiti cand scriu aci din Oxford, cand din Birmingham, cand din Bucuresti, cand din satul de pe Olt.

Ma intreb daca vor disparea birourile. Cand ii spuneam de ideea asta unui francez prin 2015 zicea ca aberez, ca lumea trebuie sa vina la birou, ca ce sa faca acasa, sunt neproductivi. Pe proiectul ala am fost 6 luni  L-V la birou. Nu ca eram mai productiv, dar nu aveau francezii cu cine bea, mi-am uzat ficatul cu 20 000 de kilometri in plus fata de norma.

Nu. In Romania, dacii liberi nu prea lucreaza de acasa. Aia lprntru care am lucrat eu, da.

Dar la restul, daca le ceri asa ceva la interviu incep sa necheze si sa pufaie pe nari si daca insisti iti bat si-un tarus in inima.

Serios mi-a zis frate-meu ca a fost la interviu la niste handicapati ( ala, presupun ca s-a plictisit sa bage de acasa) si faceau ochii mari, ca cum adica sa lucrezi NUMAI de acasa.

Serios, in bucata mea de familie compusa din Je, nevasta si fratelo, eu sunt ultimul care a mai mers pe la un birou. Nevasta nu mai stie ce e ala dinainte de primul copil, iar frate-meu nu cred ca a vazut vreodata unul. Si nu suntem niciunii contagiosi cu nimic. Ceilalti sunt :).

Lumea se schimba, va spun eu!